Rar mai avem parte, pe meschina noastră scenă politică
locală, de câte un spectacol care să merite o cronică de eveniment. Astăzi s-a
întâmplat. Liberalul Cornel Borza a spart baricada Opoziţiei, care condiţiona
votul asupra Bugetului judeţean de o împărţire echitabilă a „ciolanului”. În
treacăt fie spus, aşa ceva nu s-a mai văzut. Cum să dai, în mod egal, bani
către primăriile de la putere şi din opoziţie?! Ar fi un profund afront adus
democraţiei noastre, care nu mai e tânără, dar tot originală a rămas. Liberalii
ar trebui să ştie asta. Nu a trecut chiar atât de mult timp de când erau ei la
butoanele judeţului.
Partea cea mai amuzantă a poveştii e felul în care
vajnicii lideri liberali, Bolojan şi Avrigeanu, au „reperat” onoarea partidului.
Să-l vezi pe preşedintele PNL Bihor într-o dispoziţie atât de compasivă e lucru
foarte rar. Mai rar decât o cometă sau decât un compromis, pe orice subiect,
venit dinspre Primărie. Şefii filialei zic că n-au să-l dea afară pe Boza din partid.
Hopa! N-a curs chiar atât de multă apă pe Dâmboviţa de când liderul naţional al
PNL, Ludovic Orban, tuna şi fulgera că orice „blat” cu PSD-ul va fi drastic
pedepsit. Igonrând ordinul de front, cei doi lideri locali nu devin complici la
trădare. „Trădare fie, dar...”. Atunci?
Altu-i chicirezul. Bolojan şi Avrigeanu ştiu foarte bine
că, dacă îl exclud pe Borza din partid, îşi pot pune echipa de la Consiliul
Judeţean – pentru o incertă perioadă de timp – în nefericita ipostază de a nu
mai conta nici cât a contat până acum. Practic, „cazul Tiron” se poate repeta
pe cealaltă parte a eşichierului politic. Ori, domniile lor, liderii PNL Bihor,
nu pot accepta să aibă şi mai puţină putere decât au deja. Altfel spus, „durii”
n-au avut încotro decât să împacheteze cât mai frumos stânjenitoarea defecţiune.
Orice ieşire din front e, până la urmă, vina şi responsabilitatea
comandantului. Şi, dacă stau bine să mă gândesc, indulgenţa asta s-a exprimat
destul de stângaci. Evident, pentru că nu le e în fire.
Una din lecţiile acestei zile e că politica nu se face cu
lăutari. Aşa cum nu se face nici cu politicianisme ieftine, de genul „Hai să-l
punem pe ăsta pe liste, că e vedetă”.
Înghiţită de unii pe nemestecate şi rumegată încă de
alţii, cărora nu le vine nici acum să creadă că spectacolul ăsta n-a fost un
vis urât, ipoteza erorii la vot mi se pare a fi absolut deloc plauzibilă. Tind,
mai degrabă, să cred că este vorba de un vot deliberat, conştient. Aşa cum de
altfel, mai bărbat decât Avrigeanu şi Bolojan – care nu ştiu cum să-şi
împacheteze mai sofisticat eşecul – Cornel Borza a recunoscut. Conflictul de
interese în care s-ar afla artistul, descoperit de Ionel Avrigeanu abia acum
când e constrâns de circumstanţe, este, de departe, o explicaţie mult mai
plauzibilă. Să nu uităm că, în calitate de angajat al unei instituţii
subordonate Consiliului Judeţean, Cornel Borza îşi aştepta şi el salariul
întreg de câteva luni. Şi, poate, de ce nu?, „greşind” astfel, solistul şi-a
salvat locul de muncă...
Pentru că, deşi nu s-a văzut, presiunea pusă pe
consilieri, mai ales pe unii, hai să spunem mai uşor de apucat, a fost uriaşă.
Chiar mai mare decât vacarmul pus la cale în faţa clădirii administraţiei
judeţene. Poate fi şi asta o posibilă explicaţie pentru „eroarea” produsă la
vot, nu-i aşa?
