vineri, 27 noiembrie 2015

Încă 1... Mai ceva!



Numa’ ce-am zis că e bine ca Primăria Oradiei să îşi asume răspunderea pentru viitorul, azi cât se poate de sumbru, al Rezervaţiei „Ochiu Mare”, de la Băile 1 Mai, şi implicit, pentru destinul Lotusului Termal, al melcilor şi peştilor, unicate la nivel mondial, care trăiesc – dacă or mai trăi - acolo.
Apoi, mi-am băgat puţin nasul în povestea asta şi, ce întâmplare!, ea a început să pută. A apă stătută. Oare de ce ţine Ilie Bolojan să se facă stăpân pe o bucată de pământ care, din punct de vedere administrativ, pică în afara sferelor sale de activitate? Asta e o întrebare pe care chiar mă mir că, până acum, presa nu şi-a pus-o.
1. Administraţia Oradiei vrea bani. În anii ce vin, Uniunea Europeană pune la bătaie un munte de bani pentru finanţarea unor proiecte din statele membre. O bună parte din aceşti bani se vor duce către proiectele de mediu. În spatele uşilor închise e deja în plină desfăşurare un război nemilos, în urma căruia se va decide, probabil pe linie politică, cine sunt cei care, dându-şi proiecte, vor pune mâna pe aceste sume. Politicienii vor să înfiinţeze o autoritate de mediu, de anvergură naţională, prin intermediul căreia urmăresc probabil să sifoneze, în scopuri numai de ei ştiute şi, evident, pentru clientela de partid, banii europeni.
2. Ilie Bolojan a pus ochii pe apa termală. Primarul are proiecte de viitor care depind de această resursă, pe care o privea cu atât de mult dispreţ acum vreo opt ani, când se lansa pentru prima dată în campania electorală. Acum vrea să se asigure că poate avea unu minim control asupra zăcământului.
3. Pe lângă asta, niţică imagine, cum că, vezi Doamne, e mare iubitor de natură şi salvator al lotusului termal, nu i-ar strica deloc. Cum şi în ce măsură? Hmmm, asta-i altă întrebare! Am uitat prea repede că edilul Oradiei a spus „pas” atunci când  protestatarii i-au cerut să facă ceva concret pentru a salva Băile de ameninţarea intrării în exploatare a gazelor de şist. Există informaţii conform cărora una din ultimele fapte „bune” pe care le-ar fi făcut guvernarea Ponta ar fi tocmai aceea de a fi dat liber la exploatarea gazelor de şist în perimetrul Băile Felix. Dacă se va întâmpla asta, e foarte probabil ca, în acel moment,  să-i fi pus cruce întregii resurse de apă termală din zonă.
Ar mai fi o întrebare sau o observaţie... Cu cine va salva Ilie Bolojan rezervaţia de la 1 Mai? Să-mi fie cu iertare! Universitatea din Oradea şi Muzeul Ţării Crişurilor, ai căror specialişti au fost „arvuniţi” în avans de către primar, ştiau de vreo 20 de ani că acolo se petrece o adevărată catastrofă ecologică. Şi cei au făcut savanţii ca să împiedice extincţia, in situ, a celor câteva specii unicat la nivel mondial? Nimic! „Viitor de aur”...
E chiar caraghios să-l citeşti pe Ilie Bolojan ameninţând că va depune plângeri penale împotriva celor care exploatează ilegal zăcământul de apă termală din zona Băilor. Nu cred că va birui el unde nu au izbândit prefectul, procurorii, comisarii Gărzii de Mediu şi mulţi alţi granguri ca ei. Chiar crede cineva că ştăbimea, toţi ăia care şi-au tras ilegal piscine cu apă termală, de la Oradea până la Cihei, va renunţa la acest lux moca de frica lui Ilie de la Primărie?! Râd şi curcile. În plus, dacă primarul Oradiei se bagă în cuibul de şobolani încălzit cu apă termală, riscă să îi întoarcă împotriva sa pe toţi cei care contează în Sînmartin. Asta înseamnă că, dacă cumva se mai gândeşte la „unificare”, poate să-i spună adio de pe acum. Povestea asta cu plângerile penale am mai auzit-o şi acum vreo 7 ani. Atunci, fiind în campanie electorală, Ilie Bolojan arunca cu acuzaţii în stânga şi-n dreapta, promiţând, vorba aia „să umple Piaţa Unirii de ţepe”. Câte dintre aceste ameninţări au devenit faptă? Nimeni din vechea administraţie n-a fost legat încă. Ţine de stilul „casei” ca primarul să folosească ameninţarea ca pe un mijloc de a-i determina pe alţii să se dea după voinţa lui.
Încă două rânduri despre mistuitorare pasiune a primarului pentru tot ce înseamnă natură. În urmă cu câteva zile, disperart de halul în care a ajuns să arate Piaţa Unirii, unde, după cum spunea el „s-au planta numai scobitori, care nu vor ţie umbră şi nici spaţiu verde nu se pot numi”, un generos ecologist i-a făcut o ofertă primarului. Orădeanul s-a oferit să cumpere el minim 5 platani şi tot atâţia brazi, de cel puţin cinci metri înălţie, şi să-i doneze municipalităţii, cu condiţia ca aceştia să fie plantaţi în piaţă. În ciuda intervenţiilor făcute la primar, de o cunoştinţă de-a celui care a lansat propunerea, refuzul primarului Bolojan a fost categoric. „Mi-a transmis că e prea târziu”, relata, cu inima îndoită, cel care ar fi fost dispus să plătească chiar şi 20.000 de euro pentru a salva „imaginea verde” a principalei pieţe din Oradea. Nu se poate. Pentru că, probabil, ştie şi primarul că gropile în care şi-a plantat „scobitorile” sunt fie pline de ciment, rămas din timpul lucrărilor de construcţie derulate în piaţă, fie sunt amplasate deasupra unor reţele de utilităţi. Sigur că nu poţi pune în pământ un molid de cinci metri, dacă nu ai unde. E mai fain că administraţia a cumpărat, prin intermediul unei firme orădene, client al casei, tocmai din Olanda, pe bani frumoşi, plante „exotice” care – ce fatalitate – cresc şi pe la noi: Forsythia, zisă şi Ploaia de aur, frasini, liliac, magnolii, etc. Se vede treaba că până şi mediul poate deveni un subiect mai pe inima lui Ilie Bolojan, cu condiţia să „pice” ceva...

joi, 26 noiembrie 2015

Un caz, un necaz şi câteva posibile concluzii



Vorbeam, într-un text recent, despre anumite interese imobiliare ce trebuie „servite” degrabă şi fără ezitare. Tind să cred că mazilirea directorului AIO, Cristian Beltechi, şi înlocuirea lui cu un personaj foarte apropiat primarului Ilie Bolojan este doar o părticică a acestui „masterplan”.
Că ceva e în neregulă cu această schimbare de directori se vede şi din faptul că a fost nevoie de desfiinţarea unei instituţii (AIO) şi înfiinţarea alteia noi (Direcţia Patrimoniu) pentru ca fostul director să fie pus pe tuşă. N-ar fi prima oară când Ilie Bolojan se joacă, cu graţia dictatorului din filmul omonim, de-a numirile, desfiinţările şi moşirile unor instituţii sau posturi. Totuşi, trimiterea lui Beltechi, director cu ştate vechi şi om de bază în ceea ce a fost cândva AIO ori „echipa Bolojan”, pe  postul de „comandant” al Poliţiei Locale Oradea este un gest umilitor, egal ca valoare cu un surghiun.
Instabilitatea echipei manageriale, lipsa de încrederii în colaboratorii săi cei mai apropiaţi, sancţionarea acelora dintre ei care îndrăznesc să se pună de-a curmezişul planurilor sale sunt tot atâtea simptome ale unei stări de nevroză la cel mai înalt nivel administrativ. Dacă nu cumva putem vorbi chiar despre dorinţa căpeteniei de a şterge anumite urme.
În vreme ce la Bucureşti se vorbeşte despre politizarea administraţiei „maxim până la nivelul funcţiilor de secretar de stat”, la Oradea administraţia locală e mai politizată decât era pe vremea lui Petru Filip. Noul director, Lucian Popa, este membru PNL iar, până să fie uns de primar adjunct la AIO, a fost consilier local şi patron de club. E clar, Bolojan i-a copt-o vechiului său camarad!
În politică trădarea se plăteşte cu trădare. Doar ritmul în care se schimbă directorii Primăriei e mai redus decât în primii ani ai administraţiei Bolojan, metodele sunt aceleaşi. Cei care au ştiut să facă, la timp, pasul, au fost lăsaţi să se înfruptre, un timp, de roadele „lucrării” lor. Acum, precum zicea însuşi primarul, ghiocelul a devenit ultimul trend în politica de cadre a administraţiei locale. Delicatele flori sunt plantate, la greu, în poziţii cheie. Deci, dacă Ilie Bolojan îşi face planuri, e clar că va mai candida o dată. Ce să-i faci, n-a fost să fie premier!

miercuri, 25 noiembrie 2015

Linie în pană



Ce mai veste-poveste! În doi ani, adică între 2016 şi 2018, prin Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM), cheltuind 16.5 milioane de euro, Primăria Oradiei promite realizarea unui terminal intermodal de transport , lângă Gara CFR Episcopia. Transport, afaceri, locuri de muncă... Excelent!
Doar că, la fel ca şi în cazul drumului expres, Ilie Bolojan are o mică problemă cu calea ferată. Electrificarea rutei Oradea – Cluj este una din condiţiile care ar face din terminalul de transport cu adevărat o afacere. Ei bine, tocmai „misiunea” asta e o himeră, una care îi bântuie pe politicieni de aproape o sută de ani.
Primarul Ilie Bolojan spune că „marea electrificare” figurează şi ea în POIM, având ca termen de realizare anul 2022. Mai mult, pentru ca miracolul să se întâmple, „Ar trebui – după cum zice edilul – ca cineva de la Judeţ să ia acest proiect în mână şi să stea cu el la Ministerul Transportului”. Întreb şi eu; ce se întâmplă dacă, de la anul viitor, ne pricopsim cu un lider de judeţ mai puţin sensibil la ambiţiile domnului primar? Sau dacă, nu dă dracu’, ministrul Transporturilor va avea altă culoare politică şi alte priorităţi decât edilul care, iată, are planuri pe termen lung (cu noi).
Deci, în cel mai bun caz, vreme de 4 ani, terminalul orădean va fi deservit tot de calea ferată neelectrificată. În cel mai bun caz, fiindcă, conform Master Planului General de Transport, electrificarea tronsolului Oradea - Cluj, o lucrare de 650 de milioane de euro, ar urma să fie pusă în operă deabia între 2021 – 2030. Adică, s-ar putea ca terminalul să funcţioneze chiar şi 12 ani fără ca garniturile feroviare să fie puse în mişcare cu ajutorul energiei electrice. Asta dacă electrificarea căii ferate Oradea – Cluj chiar se va realiza vreodată. Drumul de fier care ne leagă de capitala Ardealului, a fost inaugurat la 1870. Acum vreo 50 de ani, el figura şi în planurile de electrificare ale comuniştilor. Apoi, pe rând, guvernele stângii şi ale dreptei democratice au promis şi ele să facă „minunea”. Minunea care nu s-a întâmplat încă. Asta chiar dacă ea figura şi în programul de guvernare al PDL, din 2008.
Acestea fiind spuse, nu pot să nu observ că terminalul veste-poveste este un proiect expus unei importante vulnerabilităţi şi că Ilie Bolojan are un apetit aparte pentru lucrări riscante, dacă nu chiar discutabile din punctul de vedere al sustenabilităţii şi eficienţei economice imediate. Dar, poate că numai acei ce riscă fac lucrurile să se întâmple... Vom trăi şi vom vedea.

luni, 23 noiembrie 2015

kakomunism de Oradea



Hai să începem cu o glumă, una pe cât de bună pe atât de serioasă. În zilele în care nu se ştia încă cine va fi următorul titular de la Palatul Victoria, urmaşul lui Ponta cum s-ar zice, s-a auzit că viitorul premier al României era să fie nimeni altul decât primarul Oradiei, Ilie Bolojan. Adică, ministeriatul de la Interne nu i-ar mai fi destul?! Noroc, sau ghinion, cine ştie?, că, deşi a încercat şi poza asta în câteva rânduri, Suuuper-Bolo n-a ieşit destul de „tehnocrat” la analize.

Buun, şi acum, la subiect(e)! Citesc că un avocat orădean a învins Primăria, obţinând în instanţă dreptul de a fi clientul unui alt furnizor de căldură decât regia municipalităţii. Ce chestie! Când ziceam eu, acum câţiva ani, puteţi verifica!, cum că primarul liberal ne bagă pe gât monopoluri ce amintesc de regimul comunist, toţi ciracii lui se uitau la mine ca la inamicul public nr. 1 al urbei. Nu mă încălzeşte cu nimic această victorie, precum – sunt convins – nu-i va încălzi, de aici înainite, nici pe aceia care n-au îndrăznit până azi să îşi ceară în justiţie dreptul de a-şi alege furnizorul de încălzire.

Altă dandana! Citesc că luminatul nostru consiliul local a votat o creştere cu 50% a impozitului pe cea de a doua locuinţă deţinută, în proprietate, de orădeni. Care o fi ideea? Ar trebui cumva, ca în anii „iepocii de aur”, să avem fiecare câte un singur apartament?! Am mai spus-o, principiul conform căruia „Educaţia este a doua natură”, pare să confirme că edilul nostru, cel mai iubit fiu al poporului, n-a depăşit încă anii înaltelor idealuri uteciste.

Ca şi cum n-ar fi destul, aceiaşi aleşi, mari liberali dacă îi întrebi ori dacă îi cauţi la carnetele de partid, au votat creşterea cu 100% a impozitelor pe clădirile a căror faţadă nu este întreţinută corespunzător. Argumentul oficial e acela că Primăria va lua banii şi îi va reinvesti în reabilitarea imobilelor cu pricina. Viziunea oficială a administraţiei Bolojan, inoculată cu succes şi în mentalul unor largi categorii de oameni ai muncii, ar fi că „Dacă ai bani să stai în centru, ai bani şi pentru a contribui la renovarea imobilului de patrimoniu în care trăieşti”. Lozinca asta, repetată acum de un cetăţean în sprijinul iniţiativei Primăriei, a fost lansată – ce oroare! – de însuşi primarul Ilie Bolojan. E drept că, realizând probabil ce enormitate de porumbel i-a ieşit pe gură, nu l-am mai auzit s-o reprete. Dar, târziu, porcul zburase! Dacă stai în centru, plăteşti oricum un supliment „de lux” la impozit. Deci, am putea bănui că „taxa pe ruină” e ilegală. Costurile de reabilitare a clădirilor cu pricina putând să fie acoperite, fie şi parţial, din suplimentul de impozit pe care îl achită locuitorii zonei centrale.

Până la urmă, ce-s toate măsurile astea?! Frustrări de băiet sărac? Porniri egalitariste? Manevre imobiliare deloc subtile? Ciudăţenia dracului! Tocmai consilierii PSD, adică stânga, cea care în mod normal ar fi trebuit să aplaude aceste măsuri, au votat împotriva lor. „Mare-i grădina ta, Doamne”... şi uite că unii din dreapta au sărit de atâtea ori pârleazul demagogiei că  nici nu mai ştiu pe ce parte a eşichierului politic se află!
Ceea ce uită prea scumpii noştri aleşi e că, multe din locuinţele aflate în centrul Oradiei, sunt încă ale statului, că în ele stau mulţi pensionari ori chiriaşi ai Primăriei, oameni care au primit cândva câte o repartiţie tocmai fiindcă nu îşi permiteau să aibă o casă a lor. De pe ăştia vrea Bolojan să-şi scoată pârleala! Nu pot să accept faptul că singura soluţie, găsită de aceia care trăiesc de pe urma impozitelor achitate de locuitorii zonei centrale, este aceea de a le mai pune un bir. Sunt deştepţi, bre! Evident, tot pe banii oamenilor! Avocatul şi publicistul Sever Voinescu scria, recent, în „Dilema veche” că „statul nu este o societate pe acţiuni”. Ce drăguţ ar fi dacă şi primarul nostru ar avea astfel de „Dileme”... Poate ar înţelege că oraşul nu e firma lui de la Aleşd, că nu poţi face bine oamenilor împotriva voinţei lor şi că, dacă tot e să vrei să faci ceva, e mai bine să faci cu ei decât numai pe banii lor. Cetăţeanul, scrie Sever Voinescu, e altceva decât un contribuabil. Cu siguranţă aşa şi este, doar că, pentru asemenea emancipare, e nevoie de puţină voinţă din partea lui şi de puţin respect din partea administraţiei.

De fapt, „foamea de bani” a primarului pe care 60% dintre orădeni vor să-l mai aleagă o dată, pentru câte a făcut, are o explicaţie cât se poate de simplă. A făcut din banii noştri şi îi mai trebuie încă, pentru a ne arăta câte poate el să mai facă!

În ceea ce priveşte noile impozite, tare mă tem că în spatele acestor decizii, care au – iată – un substrat comun, se ascund veroase manevre imobiliare, în slujba cărora s-a pus şi prea-cinstita administraţie Bolojan. Adică, pe româneşte, se vor aplica măsuri comuniste pentru ca un grup de capitalişti bogaţi să pună laba pe centrul oraşului. Fiindcă ei îşi permit să stea în centru, nu ca alţii!

vineri, 20 noiembrie 2015

Poluare? 'n c... ne doare!

Fenomenul durează de cel puţin trei zile. Unii zic că ar fi vorba de săptămâni...

În amonte de podul Decebal, pe malul drept al Crişului Repede, una din gurile de evacuare a apei pluviale "pompează", la greu, zoaie în apele râului.



Îngrijorătoare sunt debitul mare al apelor evacuate în aceasta manieră, care este - evident - ilegală, duhoarea pe care acestea o emană în jur şi dâra de apă tulbure, lungă de câteva sute de metri, care se întinde pe Criş.



Ciudat este că, deşi durează de atâta timp, nicio autoritate de mediu, locală sau judeţeană, n-a sesizat fenomenul şi, pe cale de consecinţă, nu s-au luat nici un fel de măsuri. Asta se întâmplă în Oradea, oraşul în care recent s-a constituit un grup ce militează pentru "căldură, apă şi aer curat", ameninţând chiar să iasă în stradă!


Ţinând cont de debit, nu ar fi exclus ca apa să provină de la una din spălătoriile auto aflate în vecinătate, însă ipoteza trebuie confirmată de specialişti...

Dacă o fi cine?!

joi, 19 noiembrie 2015

Despre "nimici"



„Orice putere instalată/ e, automat, şi perimată/ deci, se cere dărâmată!” – refren anarhist.

Parafrază: «Din nimic nu se schimbă nimic».

Nu ştiu alţii cum se raportează la cele mai recente evenimente politice de la noi, dar eu sunt convins că "revoluţia Colectiv" a fost confiscată de preşedinte şi chestia asta mi se pare a fi de un cinism îngrozitor. Liberalii n-au reuşit, prin mijloace proprii şi conform regulilor vieţii politice democratice, să îi ofere preşedintelui Iohannis guvernul pe care acesta îl dorea. Aşa că preşedintele şi-a făcut propriul guvern, cocoţându-l pe cadavrele celor morţi în clubul bucureştean. Încă un episod al politicii româneşti care trece dincolo de limitele umane ale dezgustului.
 
Clasa conducătoare sau ceea ce numim clasă politică, de peste tot şi dintotdeauna, e incapabilă să se schimbe prin ea însăşi. Pentru a deveni politician „de top” trebuie să ai instinct de fiară, să vrei, fie şi inconştient, să stăpâneşti, veleităţi tiranice să te determine la acţiune. Diferenţele, de la un stat la altul ori de la o epocă la alta, sunt de nuanţă şi ţin, în cea mai mare măsură, de sistem şi de gradul de educaţie democratică a celor care îl reprezintă. Însă, mai devreme sau mai târziu, orice politician va tinde, va râvni, să acapareze toată puterea, orice partid sau grupare politică - într-o conjunctură favorabilă - va crea o oligarhie şi orice sistem va deveni, încet, încet, tot mai opresiv. Soluţiile, după părerea mea, sunt două: o democraţie atât de sănătoasă încât să poata bloca evoluţia acestor cancere sociale, răsturnând periodic oameniii „sistemului”, ostracizându-i, sau acceptarea ideii că, ciclic, revoluţia este normală. Dacă este adevărat că orice sistem tinde spre echilibru, aceia care lucrează împotriva acestei legi naturale trebuie, într-un fel sau altul, opriti!