"Cavalerii" apocalipsei

Aha, dracu’ m-a pus! Aş fi făcut mai bine să-mi ţin gura. E întotdeauna bine să spui ce gândeşti, dar uneori e mult mai înţelept să taci. M-a pus michiduţă să scriu textul ăla despre Iohannis şi Dăncilă. Am intrat, pe mâna mea, în coliziune frontală cu ura. Sigur, oricum n-aş fi fost scutit de replicile acestui seism naţional, dar poate că, şezând în banca mea, scăpam mai puţin şifonat.

Nu-mi pot crede ochilor cât de talibani putem fi! Nu pot să nu mă întreb până unde vom rostogoli bulgărele de gheaţă al intoleranţei, până la avalanşă?!

Mă tot întreb unde sunt: bunătatea, buna cuviinţă, înţelepciunea, care ne îndemna să lăsăm, întotdeauna, loc de „Bună ziua”?

Au sărit o groază, pe diverse voci, să mă convingă că refuzul domnului Iohannis de a participa la o dezbatere de campanie cu doamna Dăncilă e firesc. Eu nu am vrut să lămuresc pe nimeni. Am scris ce gândeam şi, fără voia mea, m-am trezit într-un adevărat vârtej al propagandei.

Chiar nu mai putem „dezbate”? Pare că nu mai avem răbdare să vorbim între noi. Suntem toţi nişte activişti nervoşi, eroi ai revoluţiei, deţinători ai adevărului ideologic absolut. Potenţiali inchizitori, comandanţi ai plutonului de execuţie, călăii ce ţin în palmă levierul ghilotinei. Nu cred că e bine. Eu unul mă simt tăvălit. Nici „like”-urile celor care îmi dau dreptate nu mă alină. Nu spală zoaiele „hate”-rilor de partid. Ura a ajuns mai multă decât iubirea de aproape, ba chiar şi decât practica bunelor maniere elementare.

PSD e o mizerie de care nu poţi să te apropii, zic unii. Aşa o fi. Dar mizeria asta e parte a jocului politic, e un colţ din cloaca în care politicienii s-au băgat de bună voie. Brusc, liberalii au avut revelaţia, strâmbă, după părerea mea, că politica românească e mănăstire de maici?!

Fără discuţie, e vina PSD că a împins lupta pentru putere la limita democraţiei. Am fost la un pas de dictatură, de iliberalismul social-democrat, de Rusia... Însă PNL pare decis să împingă lucrurile pe acelaşi drum. Mă aşteptam la altceva. Radicalizarea le este utilă acum, că e campanie. Dar mâine? Mâine vom constata că am participat voioşi la un „război total”. Vom descoperi că, vorba aia, am purtat o luptă pentru democraţie din care, la urmă, n-a rămas piatră pe piatră. Şi, piatra ca piatra, dar încrederea?

Ura lor ne-a pus pe unii împotriva altora. Nu ştiu dacă asta nu e cumva o strategie. Circ fără pâine.

Povestea cu dialogul imposibil dintre cei doi candidaţi e ceva de speriat. Cum să nu răspunzi unui salut? Când cineva te cheamă să stai de vorbă cu el, cum să nu-l consideri demn de a-i întoarce un cuvânt? La asta se reduce, în cele din urmă, toată discuţia. Iohannis a scos-o pe pur şi simplu pe Dăncilă din condiţia de a fi om. Cam asta a făcut şi Becali, dar cu mai multă francheţe. Sau s-o fi scos ea singură? Mă rog, pentru mine nici nu mai contează.

Fapt este că trăim un episod de violenţă simbolică dusă la extrem. Mă tem că, de aici încolo, nu mai e decât calea confruntării fizice. Şi nu pot să nu mă gândesc la Gandhi.

Cât de intoleranţi şi cinici am ajuns! Şi, prin astea, cât de jos! Poate mă înşel... Să dea Domnul! Dar, aceşti conducători răi pot face o Românie mai bună?

Vă detest, domnule Iohannis!

Acum cinci ani m-am dus să vă votez. Deşi eram plecat din ţară, am mers la vot, am stat la coadă, în ploaie, nu pentru că am vrut să dau un vot împotriva lui Ponta, ci pentru că m-aţi făcut să cred în „România lucrului bine făcut”.

Azi, aflu că refuzaţi să participaţi la o dezbatere cu contracandidatul dumneavoastră, doamna Viorica Dăncilă! Sunt convins că mulţi dintre noi, cei care v-am ales în 2014, şi-ar dori să audă, din gura dumneavoastră, ce aţi făcut cu votul lor. Ştim, dar ar fi elegant să o spuneţi dumneavoastră. Ar fi un gest de minimă condescendenţă pentru poporul pe care vreţi să-l duceţi către „o Românie normală” să explicaţi cum stăm cu „România lucrului bine făcut”. Că veni vorba, să faceţi acest elementar gest de comunicare e una din pietrele de temelie ale unei ţări „normale”.

Da, pot să înţeleg cum vin socotelile cu „strategiile de campanie”, dar nu pot înghiţi dispreţul. Oricum ar fi doamna Viorica Dăncilă, odată (re)devenit preşedintele acestei ţări, că vă va plăcea sau nu, că ei îi va conveni ori ba, veţi fi şi preşedintele dumneaei. Deci sunteţi ultimul om căruia îi este îngăduit să o trateze cu acest dispreţ pe cetăţeana Dăncilă Viorica.

E detestabil, cred, să o ironizaţi pe Viorica Dăncilă, să zâmbiţi subţire când vine vorba de „gospodina din Videle” şi, în acelaşi timp, să fugiţi de ea. Detestabil, am zis?! Nu, mai mult decât atât, e laş. Şi, până la urmă, dumneavoastră, domnule Iohannis, sunteţi comandantul suprem al Armatei! În acest caz, laşitatea este inacceptabilă ca strategie, fie ea şi ca simplă strategie de campanie electorală.

Deşi nu am votat cu Viorica Dăncilă, şi eu mă simt dispreţuit fiindcă domnia voastră refuzaţi să vă întâlniţi cu persoana pe care românii au ales-o să vă fie contracandidat în turul doi. 22% dintre alegători nu sunt tocmai puţini şi tot români sunt. Atitudinea dumneavostră e total lipsită de eleganţă şi nedemocratică. Argumente de genul: „nu vrem să o legitimăm pe Viorica Dăncilă” sau, vezi Doamne!, „nici în alte ţări dezbaterea electorală nu este obligatorie” nu ţin. Ori poate că ţin, în Turkmenistan sau în Siria. Mai mult, nu vă priveşte pe dumneavoastră, nici PNL-ul, să îl legitimaţi pe candidatul PSD. A fost legitimat de cei care i-au dat votul. Nici ei nu sunt demni să le vorbiţi? Cum o să-i câştigaţi, dacă nici măcar nu aveţi îndrăzneala să vă adresaţi acestui segment de electorat?

Ştiu foarte bine, domnule Iohannis, că în realitate nici prin cap nu vă trece să vorbiţi „poporului pesedist”. Acum nu doriţi decât să vă conservaţi substanţialul avantaj electoral şi, pentru asta, demonizarea a tot ceea ce este pesedist pare a fi cea mai bună politică. Detest că am ajuns la concluzia strategilor doamnei Dăncilă, dar chiar pare că, în loc de programe şi proiecte, aţi ajuns să furnizaţi doar ură. Am fost şocat să aud că, în prima propoziţie ce v-a ieşit pe gură, prins probabil de euforia victoriei din primul tur, aţi spus: „să piară PSD-ul”. Eu ştiu, de la bunici, că „nu trebuie să vrei moartea păcătosului, ci să cauţi îndreptarea lui”. Ca să nu mai spun că, dacă v-aţi făcut un program politic din a stârpi un partid, orice partid, sunteţi hăt departe de orice zonă a democraţiei pe care aţi jurat să o apăraţi.

Ştiu şi eu, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră, că dezbaterile televizate au răsturnat, de mai multe ori, soarta alegerilor. Tocmai de aceea nu pot să nu mă întreb: ce scheleţi ascundeţi în dulap, dacă fugiţi de această confruntare?! Theodor Paleologu spunea că, în urma acestei decizii, nu veţi pierde, foarte probabil, funcţia de preşedinte, dar sigur aţi pierdut respectul multora dintre noi. Eu unul nu cred că am să vă mai votez. Am să merg la urne şi am să-mi anulez votul. O singură dată mi s-a întâmplat să nu merg la vot, în 2000. Atunci n-am putut să aleg între „comunistul” Iliescu şi „nebunul” de Vadim. Astăzi, domnule Iohannis, m-aţi pus în aceeaşi detestabilă situaţie, aceea de a nu putea să fac o alegere corectă. Nu pot să aleg între un candidat pe care, recunosc, eu însumi îl dispreţuiesc şi celălalt care m-a făcut să îl detest.

Da, eu, Florin Budea, un simplu alegător, am dreptul să râd de politicianul Viorica Dăncilă, fiindcă e... aşa cum e şi, din cauza asta, s-a pus în ingrata postură de ciucă a bătăilor. Dar dumneavoastră, preşedintele României, aspirant la un nou mandat, nu aveţi voie să dispreţuiţi niciun român! Dacă e nevoie, şi cred că uneori e nevoie, trebuie „să înghiţiti o broască” şi să vorbiţi cu un pesedist, cu un ţigan, cu un securist, cu...  oricine, chiar dacă nu vă face plăcere. Asta e fişa postului pe care îl doriţi! Mă rog, dacă ţineţi să o respectaţi...

Ce ţară! Ce alegeri! Să votezi şi apoi să ajungi să te urăşti pentru asta!

Bref. Numai pentru talibani.

-         Democraţia înseamnă dezbatere, dialog, confruntare de idei. Vă rog, fiţi serioşi, nu veniţi cu argumentul că Viorica Dăncilă e incapabilă. Nici măcar nu aţi încercat.

-         Eşti bun, crezi că ai adevărul de partea ta, ştii că lupţi pentru o cauză dreaptă, ieşi în Agora!

-         Ai datoria morală să proclami şi să te lupţi pentru aceste principii. Altfel nu eşti decât un vânător şi un profitor de conjuncturi şi, poate, un semănător de uri.