divort in stil liberal ...

... stupizenii social-democrate

na, ca s-a rupt! promisa ca o alianta, care urma sa dureze macar pana in 2016, USL, a sucombat, cum s-ar spune, in floarea vietii.

ca la orice divort, rufele murdare se spala in vazul lumii. uite, cateva pete care, desi teribil de vizibile, nu par sa deranjeze pe nimeni. nici pe unii, nici pe altii, nici pe stralucita societate a analistilor politici de pe valea Crisului Repede, care - in paranteza fie spus - daca nu o mana niciun interes, poti sa juri ca ar lipsi cu desavarsire.

1. citesc in Jurnalul bihorean ca liderii PNL Bihor l-au mandatat pe presedintele lor, Cornel Popa, sa sustina, la Bucuresti, continuarea proiectului politic acum defunct. pe de alta parte, decizia iesirii PNL de la guvernare a fost luata, precum se stie, intr-o maniera covarsitorare sau cel putin asa s-a comunicat public. mai vine si Calin Popescu Tariceanu sa spuna ca in PNL domneste un fel de teroare, cultivata de lasitatea acelor lideri care lui ii spuneau una si, cand era sa fie, votau taman pe dos de cum au vorbit. cred ca intrebarea mea e justificata si ca presedintele PNL Bihor ar trebui sa spuna public cum si-a onorat mandatul incredintat de colegi.
povestea asta pune putin intr-o alta lumina mutarea surpriza facuta de Calin Popescu Tariceanu. n-a fost el nebun sa iasa la lupta de unul singur. sigur, s-a bazat pe ceva. insa, tare ma tem ca s-ar putea sa se trezeasca singur pe baricada. ipostaza asta nu ar face decat sa sporeasca penibilul situatiei in care s-a pus. citeam recent ca un sociolog, care a studiat comportamentul public al romanilor, in anii 80 si, apoi, in primii ani ai urmatorului deceniu, remarca dubla masura etica si, pe cale de consecinta, dublul limbaj care ne caracterizeaza. aceasta atitudine este, cum nu se poate mai bine, descrisa, tocmai de romani, in vorba aceea: una vorbim si alta servim.

2. sa revenim la oile noastre, cele ratacite. daca ministrii si secretarii de stat ai PNL au demisionat din functii, ce mai asteapta subprefectul, sefii si subsefii de deconcentrate pusi pe criterii politice si apartinand PNL? masura nu ar trebui sa fie aceeasi si aplicabila cu caracter imediat, nu? ori ne putem astepta sa vedem cateva pesonaje agatandu-se de functii si, implicit, de coltul hainei lui Tariceanu? printre liberali nu sunt deloc putini cei care au tradat, o data sau de mai multe ori, de dragul functiei. cel mai stralucit exemplu este subprefectul Cristian Bitea, ex-pedelist.

3. cel putin la fel de ciudata este si optiunea, exprimata public, de primarul Ilie Bolojan, anume aceea de a pastra actuala configuratie a puterii executive din primaria Oradiei. cu alte cuvinte, desi USL-ul e dus pe copca, el, primarul, ramane aliat al PSD si tine sa pastreze actuala majoritate locala, in frunte cu viceprimarul Ovidiu Muresan. asta in conditiile in care, taman ieri, "prietenii" sai infiintau USD-ul local, gest egal cu un scuipat aplicat peste mustata din campanie a onorabilului nostru primar. de ce nu vrea Ilie Bolojan sa rupa "lantul de iubire". eu zic ca e vorba despre un tip de nationalism, pe cat de bine camuflat pe atat de intransigent, mai ales fata de minoritatrea maghiara. ramane de vazut pe unde o sa scoata camasa cand, fiindca nu va primi bani de la bugetul central pentru ambitioasele sale proiecte, Uniunea va pune conditii.
PS si cu echipa care garanteaza propasirea Oradiei cum ramane, totusi?

4. si mai ciudata, ca sa nu spun de-a dreptul contradictorie este pozitia PSD, mai exact a presedintelui sau de la Bihor, Ioan Mang. primul plagiator al judetului zice ca va "pastra aliantele cu toata lumea, pentru binele cetatenilor". si zicea asta cand inca nici nu i se uscase semnatura pe protocolul local al USD. sa te crucesti nu alta! curvasareala politica in toata regula. pot sa vad ca, in conditiile suprematiei PNL la nivelul administratiei locale si judetene, PSD Bihor are cativa oameni de salvat. insa si asa mi se pare ca aceste complicatii, ca sa nu le zic complicitati, sunt susceptibile de a fi unele de tip adulterin. dar fisa ilustrului personaj consemneaza si alte note, mai apropiate de psihiatrie decat de penal sau moral. acelasi Ioan Mang spune ca liberalii, aflati in functii ca sefi de deconcentrate, trebuie sa plece. asa vrea el sa pastreze "aliantele cu toata lumea", amenintandu-si fostii tovarasi?! ce sa fie, ipocrizie sau schizofrenie?

tupeu fierbinte

acum aproape patru ani, cand m-am mutat in minuscula mea garsoniera, puneam, lunar, 100 de lei deoparte pentru cheltuielile de intretinere si, cu putin noroc, mai ales in lunile de vara, imi mai si ramanea ceva din ei.

acu' s-a schimbat socoteala. ma bucur daca suma trecuta in tabelul de la parter nu sare decat putintel peste 150 de lei.

ce bine traim in Oradea!

zilele astea, multi oradeni se plang de sumele aberante pe care le au de platit pentru intretinerea aferenta lunilor decembrie 2013 si ianuarie 2014. unora le-au venit facturi cu pana la 80 de lei mai mari. sefii de asociatii, aia care-s mai omenosi, incearca sa explice ca in ultima luna a anului trecut nu s-ar fi facturat decat primele 20 de zile, din motive de Sarbatori, ca s-ar fi scumpit apa... in schimb, Eustafie Elisei, purtatorul de cuvant al CET, zice, cu tupeu si indiferenta, ca nu stie de ce au crescut facturile. si nici nu pare sa-l intereseze!

e ca si cum bacanul ar scumpi painea si ti-ar zice ca nu stie de ce a facut-o si ca nici nu te priveste. sigur, in acest caz exista ipoteza in care poti schimba brutaria. dar, cand e vorba de CET n-ai nicio sansa. mai mult, primarul Ilie Bolojan s-a si ingrijit sa ne lege de glia si gigacaloria lui.

cu ceva vreme in urma, cand scriam ca administratia Ilie Bolojan o sa ne coste circa 500 de lei in plus, pe sezon, la intretinere, oradenii au dat navala sa-l mai voteze o data pe actualul primar... juri ca nu m-a citit nimeni! e bine si asa... cine nu citeste si nici nu gandeste, plateste!

si cica e criza! ar fi de asteptat ca preturile sa scada, macar o tara... protectia sociala ar trebui sa fie si ea o realitate. dar realitatea e ca este o himera. la noi, conform unui bun obicei, lucrurile se petrec taman pe dos. adica, ne luptam cu criza, o luam in piept. asta in timp ce, culmea!, administratia incearca sa ne convinga ca nu mai poate de grija noastra.

hora unirii

De ceva vreme, în plin centrul Băilor Felix se taie în draci. Nu înțelegeam de unde furia asta nebună, dezlănțuită împotriva frumoșilor copaci, unii chiar seculari, aflați în parcul aflat din inima stațiunii. De ce nu le pasă autorităților locale, de unde inspirația asta criminală, cum se poate face oricine stăpân pe un teren despre care bunul simț spune căar trebui să aparțină domeniului public?

Și, evrika, iată răspusul! Sânmartinul, cu băile și satele sale cu tot, poate deveni un 

cartier al Oradiei. Aceiași stăpâni, aceleași maniere. În noiembrie, odată cu alegerile

prezidențiale și nu degeaba tocmai atunci, au să ne cheme la referendum.

Aici e, deja, o mică problemă. Chiar și cuprinsă de lehamite electorală Oradea

înseamnă, din perspectiva numărului de alegători, incomparabil mai mult decât

comuna Sânmartin. Deci, să presupunem că toți cetățenii cu drept de vot din comună arvota împotriva acestei unificări prin absorbție. Votul lor este total irelevant, raportat la

opțiunea cetățenilor cu drept de vot din Oradea. Mai simplu spus, degeaba nu ne vor ei, noi suntem atât de mulți încât se va întâmpla cum vrem noi. Aici democrația

șchioapătă puțin. Poate un parlamentar atent ar trebui să reglementeze problema, măcar pentru viitor.

Ei, dar nu e asta cea mai mare încurcătură. Peste tot tendințele în administrație sunt

centrifuge. Administrații mai mici, mai suple, mai aproape de cetățean. Noi suntem, iar,

în răspăr cu lumea. Primarul Ilie Bolojan, cel care a anunțat cu emfază unirea cea foarte mică, pare decis să îndeplinească, în două mandate, toate proiectele gândite dar

nerealizate de foștii prim-secretari ai județului. Adevărul adevărat, ocultat de politicienii

noștri, din motive financiare, este că, în conformitate cu datele de la ultimul

recensământ, Oradea are o problemă. Suntem la limita populației de 200.000 de

locuitori. Dacă am cădea sub acest prag, conform legilor, am intra în categoria orașelor mici. Atunci, alocațiile de la bugetul central vor fi și ele pe măsură, adică mai mici. Și,

uite așa, unirea cu Sânmartinul face cât un buum demografic obținut la minut. Cu alte cuvinte, ne-am scos! Cel puțin deocamdată...

Eu unul sunt tare curios să văd cu vor reacționa „supușii” lui Popuș la ideea asta.

Deocamdată, zău nu văd ce ar avea ei de câștigat de aici. Trăiau, și până acum, ca la

oraș, bucurându-se să plătească taxe și impozite ca la țară. Ei, odată deveniți orășeni cu

acte în regulă, se schimbă socoteala. Ei nu au decât de pierdut. Pe lângă asta, unde să mai pui că banii comunei Sânmartin, administrația care din taxe și impozitele luate pe

hoteluri, ștranduri, pensiuni și restaurante avea cel mai mare buget din județ, se vor

pierde în buzunarul cam deșirat al Oradiei. Deci ne intră niște bani. Bolojan a mai dat o

lovitură!

Nu știu cum o să se descurce administrația municipală cu cei mai nărăvași clienți ai săi la plata apei și a căldurii, dar probabil că s-au făcut niște calcule și s-a concluzionat că eventualele pierderi intră la capitolul pagube colaterale.

Nu știu de ce am impresia că, deoarece mega proiectul stațiunii termale din inima

Oradiei, propus de administrația Bolojan, bate pasul pe loc, primarul nostru a socotit

că, prin manevra asta, mai bifează una din promisiunile electorale pe care ni le-a făcut. Deci, iată-ne, peste câteva luni, și metropolă stațiune. Vi se pare cumva că cele

două noțiuni se bat cap în cap? Primarul e de o cu totul altă părere.

Mai misterios decât toate astea e pentru mine modul în care primarul Oradiei

și-a convins omologul de la Sânmartin să consimtă la această „abdicare”. Lucian

Popuș e le însuși om de afaceri. Are, în Băile Felix, un motel și un restaurant.

E greu de crezut că e atât de naiv încât să nu înțeleagă că va plăti destul de scump

statutul de orășean. În plus, e pedelist. Logica politică, nu-i poate da ghes

să-i dăruiască primarului liberal al Oradiei întreaga comună, ca pe un mare atu

electoral. Dacă nu cumva pedeliștii or fi socotit că referendumul pică. Ceea ce, după

cum socotesc eu, nu poate fi decât un calcul greșit. Mergând mai departe cu speculațiilepolitice ar fi interesant de văzut ce legătură are cu toate astea președintele PDL Bihor.

Gavrilă Ghilea, nu e nici el străin de o grămadă de interese legate de această zonă. Și,

doar fiindcă veni vorba, cum rămâne cu perimetrul de exploatare a gazelor de șist? Vomavea „onoarea” de a fi un municipiu supus fracturării?! Eu cred că, înainte să ne punem problema unirii, poate era bine să rezolvăm cumva trebușoara asta. Sau pe cea a

resurselor de apă termală. Ori a viitorului lotusului termal... Sau, lasă... Că le face Bolojan pe toate!(?).

Fapt este că, având bugetul de care pomeneam mai sus, primarul Popuș nu se poate

scuza. Nu sărăcia îl obligă să predea comuna municipalității. Nici să se dea cu

puterea nu ar avea de ce. Dar s-au și născut speculații conform cărora lui Lucian Popuș

i s-ar fi promis nici mai mult nici mai puțin decât un post de viceprimar al Oradiei. 

Oferta pare chiar de bun simț, dacă ținem cont de faptul că rolul său acolo ar fi acela

de a gestiona transferul lin de competențe administrative, cum se spune, de la sat la

oraș. Grăbiți nevoie mare, unii socotesc că „minunea” înscăunării ambițiosului primar

de la Sânmartin sar putea întâmpla încă în actualul mandat dacă, odată cu ruptura

dintre PSD și PNL un loc de vice la Oradea ar rămâne vacant...

Și ar mai fi niște oameni din Sânmartin care nu au decât de pierdut de pe urma acestei

mutări. E vorba despre funcționarii Primăriei din comună care au toate șansele să

rămână pe drumuri.

cu sânge pe mâini

îi vedem măcar o dată pe lună la televizor. îi știm sau nu, ne pasă cine sunt și ce fac ori ba, ei sunt aleșii noștri, consilierii locali.

oameni eleganți, cu morgă, se cred importanți fiindcă au putere de decizie. mă rog, câtă au. vin la ședințe tunși, rași, parfumați, aproape septici. au țoale bune. manșeta cămășilor lor iese, regulamentar, două degete, de sub mâneca sacoului. sigur, mai sunt printre ei și neamuri proaste, dar tot ăia sunt.

ei bine, imaginați-vă acum că manșetele lor apretate, încheiate cu butoni scumpi, sunt pline de sânge. mâinile aleșilor noștri au înțepenit ridicate în aer și sângele răcit s-a făcut crustă pe unghiile lustruite impecabil. pe masa onoratului Consiliu și la prezidiu cheaguri, așchii de os, smocuri de blană...

vreo 40 de oameni mari ai Oradiei Mici au mâinile pătate de sângele câinilor pe care tocmai au decis să-i trimită la moarte. câinii sunt vreo 200 la număr. ies cam 5 câini pe cap de grangur. hai, să-l văd eu pe vreunul din ei ucigând, fie și în maniera cea mai blândă! vreau să-l văd pe Ilie Bolojan atât de bărbat cât să administreze cu mâna lui injecția letală unui câine comunitar. atunci am să cred că-s bărbați. paranteză, culmea ipocriziei, unii dintre cei care au votat asta au și ei câini! dar nu le sunt prieteni. sunt niște fățarnici, câinii lor le dau totul iar ei îi tratează ca niște pitici de grădină.

pe sistemul „noi decidem, alții ucid” nu-i mare lucru să trimiți și oameni la camera de gazare. e plin orașul de năpăstuiți, s-ar putea spune că dau rău la imagine, că cerșesc, că fură. apropo, campania împotriva cerșetorilor a fost un eșec cât podul Macio de mare. asa se face, când nu ești capabil să duci la bun sfârșit câte un proiect serios, arunci niște sânge în fața prostimii. lucrurile nu s-au schimbat foarte mult din antichitate. politicienii comanda, în arenă - cea adevărată sau cea simbolică a politicii - mor oameni și animale. orice eșec se spoiește cu sânge. nu-i cine să-i apere pe câini și nici nu mai e de bon ton, până și mâna aia de oameni care s-au opus eutanasierii a dispărut.

ăștia suntem, dacă nu știm să ne dăruim total, nici nu putem da totul! câinii sunt doar niște jucării, niște prieteni de ocazie, de care ne dispensăm atunci când cresc, când ne găsim alt prieten sau prietenă (care, desigur, nu-i suportă că așa a văzut la televizor, că-s ceva rău) sau când, pur și simplu, ne vine să ne luăm lumea-n cap. nu ne uităm înapoi, nu cântărim cât am primit și cât am dat, un câine nu-i un suflet, e numai bun de alungat sau de aruncat.

ăștia toți, cei cu mâinile pătate de sânge, cei pe care i-am votat și cei pe care nu i-am votat, puteau foarte bine să aleagă ca acești câini fără stăpân să nu fie uciși. soluții există, la Brașov se poate! dar, nu. e mai simplu așa! de acum înainte, dacă o fi ca vreunul din aleșii locali să-mi întindă o mână am să fiu foarte atent cui îi răspund la salut. eu unul nu vreau să mă murdăresc cu sânge nevinovat.

nu sunt bani pentru câini fără stăpân dar angajăm city-manager. pentru el vor fi bani, se va găsi mașină, birou, secretară, salariu mare... că ăsta va fi dulău între dulăi.

suntem prea săraci sufletește ca să ne mai pese. și asta ne face complici. dacă stați o clipă și vă gândiți ce oameni ați votat, nu vă vine, oarecum stânjeniți, să vă ștergeți mâinile de ceva. nu aveți impresia că un strop cald parcă v-ar arde pe dosul palmei? dacă nu, chiar nu mai e nimic de făcut... oameni buni, nici măcar câini nu mai puteți fi!

sariti, ne-a obosit primarul!

cine si-ar fi putut imagina una ca asta?! Ilie Bolojan, primarul "locomotiva", nu mai pufaie. ba, parca a-nceput sa gafaie.

ce-i mai trebuie administratiei oradene, dupa ce tocmai a mai dat afara vreo 50 de oameni? city manager!

adica, inca o sinecura, platita bine din banii nostri! atentie, salariul administratorului public poate fi egal cu cel al primarului! colea, o nimica toata, pe la vreo o mie cinci sute de euro!

nu-mi intra nicicum in cap ca Ilie Bolojan, acest factotum al administratiei si al politicii din Bihor, a obosit. sa fie de vina noua sa pereche? evident, o noua iubire pretinde mult mai multa atentie decat vechea nevasta, uitata la tara.

tare as mai vrea sa-l vad eu pe ala care sa fie destul de... ghiocel ca sa se aventureze in a deveni interfata Jupanului cu lumea. ca veni vorba, iata ca primarul nostru mai ia oaresce distanta fata de popor! si asa, de la un timp incoace, ne era tot mai scump... la vedere. una din calitatile noului city manager, care nu a fost trecuta in fisa postului, trebuie sa fie si aceea de a fi un bun paratraznet. cum seful nu primeste decat laude, cineva va trebui sa incaseze scatoalcele. iar motive sunt din ce in ce mai multe.

as putea sa pun pariu ca, atunci cand a pus proiectul pe masa Consiliului, Ilie Bolojan stia deja cu precizie pentru cine a pregatit postul. cred ca stiu si eu, dar nu m-as hazarda inca sa o spun (scriu).

sa facem o socoteala: un primar, doi viceprimari, un secretar si, in curand, un administrator public. nu mai e mult si "balaurul" asta pe care il hranim din palmele noastre muncite o sa faca sapte capete?!

poate cea mai buna dovada pentru faptul ca primarul Bolojan a obosit e tupeul de a scoate de la naftalina acest proiect care, in 2008, fusese lansat de PDL si aspru criticat, atunci, tocmai de actualul sef al administratiei locale.

dom'le! dupa numai cinci ani? zau ca pareai sa poti mai mult!

de lehamite

Gloabă autohtonă

Crești până crești
Și într-o zi realizezi
Că nu mai știi să iubesti
Și nici să visezi.
Vrei, pentru toate, dovezi
Și viața s-o iei în ușor

Nu mai cutezi

Dar ți-e dor.

Nu știi de ce însă ți-e dor

Ca și odată de-ntâiul tău zbor.
Iar ca să uiți că ești viu dar dus dintre vii,
Iei, zilnic, doze de cinism și lecții de beții.
Ai vrea să simți că inima ți-e vie 
Și pentru asta te crezi gata de orice prostie.

Ești mereu aplecat și te simți anxios,
Nu poți pricepe că răul e bine și toate-s pe dos.
Parc-ai avea totdeauna gust de sânge în gură,
Nevasta te minte, copiii te râd, statul te fură.
Faci ce faci dar nu dai de liman,
Când te scoli dimineața,
Brusc, te ia greața.
Să scuipi gros simți că îți vine,
Parc-ai și bate un om, dar nu știi pe cine.
Și te întrebi, ca un prost,
La ce atâta silă, are vre-un rost?
Frate, ți se face sictir
Și de cimitir!

Ce sa le zici la străbuni,
C-au fost proști ori nebuni?!
C-au trăit și au murit,
Fugariți de cine știe ce mit?!
Până la urmă, lasă-i să zacă, 
Spune-ți că au avut noroc la vreme să treacă,
Să nu prindă lumea în asemenea hal,

Când binele-i mare minune și răul e banal.

Îți vine să te dai cu capu-n pereți,
Doar, doar, odată ai să înveți
Să nu-i mai duci pe cei mici,
Repetând vechi povestiri cu zâne și voinici,

Să ai puterea să le spui curat
Că lumea asta una de cacat.

Te uiți la ei și ți se face milă
De tine, atunci, îți este si mai silă.
Cum ai putut,
În lumea asta mizeră,

Să aduci un nou început?!
Cum ai avut curajul de a face copii?!

De bună seamă erai beat, nici tu nu mai știi.
Te-ai săturat să te minți.
Iar înjurj fără țintă și scuipi, gros, printre dinți.
La ștabi le-ai da foc,
Dar ce-i de vină ștabu că tu n-ai noroc?
Că nu poți public să minți
Sau, la tribune, să-njuri?
Că ai avut oameni părinți,
Ce ți-au spus să nu furi.
Că tu ești un fraier cu spume,
Incapabil să se piardă în lume,
Fiindcă nu înghite niciun stăpân,
Fiindcă nu poate să uite că este român?
Vai de tine și de sufletul tău!
Azi ți-e greu,
Mâine, știi, va fi rău.
Îți spui, poate, că Dumnezeu... 
Nu ai tu un loc să fie al tău...
Și coșmarul continuă fără sfârșit...
Copile, asta e lumea în care-ai venit!
Te taie birurile până la os,
Dar, de pe zid,

Domnul primar îți zâmbește frumos.

Ce mai șobolan translucid!
Îți zice: Alege-mă pe mine!

Gândind că, apoi, lui o să-i fie mai bine.

Ți-e greață de el ca de-o meduză, 

Te și vezi cu bocancul lovindu-l în buză.

Pricepi, că nu ești tocmai tâmpit,
Și vrei să evadezi.

Parcă, de-a valma, toate în cap ți-au venit.
Cu cât gândești mai mult, cu atât mai rău te enervezi
Și ai plânge ca o fată mare,
Făcută poștă fără de scăpare,

Însă înghiți, c-așa te-au învățat,
Că te-au dresat să fii, cică, bărbat.
Și-i dai un șut la mâță,
Înjuri de dumnezei,
Te-ai agăța de-o țâță,
Ai sparge curve, trei,
Să simți ce-i bărbăția.
Că asta ți-a rămas:
Beția 
Și curvia,
Să strigi nu mai ai glas.
În satul potăilor, 

Ești ciuca bătăilor

Și gloabă de pripas!
Culmea,
Nimeni nu poartă vreo vină,
Nici pentru morți,

Nici pentru generațiile căzute în tină.

Ei știu doar să-ți ia

Vina toată-i a ta,

Răspunderi nici nu mai știi câte porți.
Ultima oră
Nu e ultima oară!
Nu poți ieși din horă
Că lumea te doboară.
Parcă-i un vis,
Te bagă la-nchisoare.
Curcanu ce-a zis?
De fapt, în p... te doare!
Mai bine după zăbrele,
De lume păzi-te-vor ele.
La șuți și zbanghii știi să faci față,
Nu-i la fel ca și cu curva aia de viață.
Îl tai,
Altfel ți-o iei.
Dacă nu dai,
Sigur, or să dea ei
Și, la sfârșit,
Vezi de-ai scăpat ori te-ai scos
De, cumva, ai murit,
Prima și ultima dată, zici c-ai fost norocos.
De când te știi voiai să te omori,
Ai fost prea laș, deci te-au făcut niște scursori.
Dar taci, măcar acum nu te-ntreba,
Și lasă-te dus.

Nu așa ți-ai propus?

Zău că-i mai bine asa...