unde suntem?

Acum niste ani am avut un „meci” cu cel care pe atunci era doar candidatul PNL pentru functia de primar al Oradiei

In cadrul unei conferinte de campanie, Ilie Bolojan s-a infaţişat inaintea presei cu o revista economica. Un top intocmit de aceasta, indraznesc sa spun, o obscura publicatie, indica - in opinia candidatului - ca Oradea ar fi, citez, „ultimul oraş din ţară”.

Fiindca mie nu mi-a venit sa cred ca lucrurile arata chiar asa de rau, la finalul conferintei de presa, i-am cerut primarului de astazi, revista. Raspunsul sau m-a paralizat, dar mi-a si dat, mai mult, de gandit: "Cumparati-o!", mi-a trantit atunci, viitorul primar, printre dinti.

Evident ca mi-am achizitionat revista cu pricina si evident ca "dracu' nu era chiar atat de negru", precum il vedea candidatul. Mai precis, Oradea era pe pozitia a zecea, in clasamentul ce curprindea, desigur, toate cele patruzeci de municipii resedinta de judet din Romania. Altfel spus, eram intr-adevar ultimii, dar ultimii din top! Si, mai important decat atat, am constatat atunci ca Ilie Bolojan a incercat, si i-a reusit, sa manipuleze presa, apoi, o data cu ea, opinia publica.

Ma rog, "vremuri care au fost"... Important de retinut, cred eu, e faptul ca, atunci, primarul de astazi promitea ca ne va duce el in top.

Si, iata, in aceste zile, DIGI 24 face public un clasament al oraselor "in care merita sa traiesti" din Romania.

In mod surprinzator, chiar si pentru mine, carcotasul de serviciu al regimului Bolojan, Oradea nu e nici de aceasta data in top. Nu suntem amintiti printre orase ca: Bucuresti, Cluj, Timisoara, Brasov, Constanta si Sibiu. Sau, ca sa fiu corect, nu ca altii, nu suntem printre primele sase orase atractive din Romania. Om fi mai pe la coada? Poate. Nu stiu.

Insa, in aceasta ipoteza, se pune intrebarea, fireasca zic eu, unde suntem si, mai ales, daca am crescut ceva in ultimii sase ani?

E indiscutabil ca, din multe puncte de vedere, lucrurile s-au miscat in orasul nostru. Dar, revin si zic iar, nu cred ca trebuie sa ne dezvoltam de dragul dezvoltarii. Oradea nu poate fi un oras placut traiului locuitorilor sai daca administratia sta, ca Militia, cu ochii pe cetatean, dispretuieste opinia publica, haituieste cultura, se face partase la o poluare de-a dreptul criminala... si seria ar putea continua.

E clar ca, pe de cealalta parte, pierdem mult la unii indicatori - luati in calcul atat in topul de acum sase ani cat si in cel de acum - ca: salarii si posibilitati de petrecere a timpului liber.

Norocul nostru ca alte criterii, precum viata culturala sau starea societatii civile nu au fost luate in calcul... ca picam dupa Slobozia.

Sper ca primarul Bolojan a uitat episodul evocat de mine, asa cum toti politicienii tind sa isi uite promisiunile din campanie, sau macar ca topul asta nou i-a scapat. Nu de alta, dar ma tem ca ar putea trage o concluzie amara si sa puna el Oradea in varful clasamentului "oraselor pentru care nu merita sa trudesti".

mutarii si mutatii

oarecum indisponibil vreme de cateva zile, din deloc binecuvantate pricini, am "redeschis ochii" in Oradea, aceeasi, din pacate, ca si pana acum.

constat cu mirare ca proiectul slutirii Pietei Unirii merge inainte. e aici o veselie - as spune - generala, asemanatoare unui delir.

ma bucur sincer ca in cauza stadionului FC Bihor se arata licarul unei intelegeri. in acest context, nu pot decat sa salut decizia unui cetatean, din pacate ramas anonim, de a-i scrie primarului Ilie Bolojan. scrisoarea, pe care mi-am permis sa o preiau si sa o "dau mai departe" pe facebook, e de un bun simt exemplar si de un civism rasisim in urbe. n-as zice "hop", pana nu se va semna acordul dintre AIO si conducerea clubului, dar indraznesc sa fac o observatie, poate doua... daca povestea cu stadionul n-a fost decat o perdea de fum pentru a ascunde intentia administratiei municipale de a evacua galeria de arta?

"biet artist", vorba poetului. cat te-au mutat si cat te-au rasmutat toti politrucii! in vremurile lor de glorie, artistii oradeni aveau doua galerii, pe Corso. azi risca sa ramana faca nici una. galeria "Mare", din spatiul fostului complex comercial Mercur s-a dus odata cu privatizarea acestui imobil. galeria mica s-a privatizat si ea, ca -deh - asta e spiritul vremurilor. ce vremuri? care spirit? ma rog, alte discutii filosofice. acum, din cate se pare, i-a venit si randul noii galerii sa plece in pribegie. prinsa intre doua crasme, abia apucand sa se devina cunoscuta, casei artelor i se trag clopotele. si, drace, n-am auzit pana acum niciun artist sa ridice glasul impotriva acestei samavolnicii. daca si artistii tac... am dat de dracu!

ca primarul Ilie Bolojan iubeste tot atat de mult arta precum iubeste sportul, adica din patru in patru ani si, in mod exceptional, daca ar fi vorba de un oarece castig politic, mi-e limpede ca lumina zilei.

principiile sale sunt clare, au fost enuntate de prea multe ori pentru ca sa putem face abstractie de ceea ce a devenit o adevarata axioma a guvernarii locale. "faci bani, faci performanta, ai un viitor. nu faci? dispari! asa s-a ajuns la situatia, amintita de presedintele Clubului Crisul, Ionel Bungau, cel care spune ca scrima oradeana nu mai are sportivi. asta dupa ce, nu mai departe de acum cativa, sportivii nostri erau in elita nationala si internationala.

acesta e rezultatul politicilor care cer performanta "aici si acum", fara sa se intrebe de unde. nimic nu se naste din nimic. nu cred ca poti avea sportivi de valoare fara o pepiniera buna si nici artisti buni fara o viata artistica. intre scrimerii oradeni si artistii orasului nostru exista o trista asemanare. si unii si ceilalti au fost mutati si iar mutati pana li s-a pierdut urma.

PS
si, tot despre mutari.
nu pot sa nu remarc faptul ca in cazul chioscurilor ridicate de pe soseaua Borsului administratia oradeana a procedat la fel ca si cu vechii chioscari din Piata 1 Decembrie. unica solutie e demolarea daca proprietarul a vrut sa isi salveze afacerea, daca a cerut solutii de compromis, daca asa s-au pierdut niste slujbe, in spatele carora sunt cateva destine... chiar nu conteaza!? muschii primariei trebuie sa se arate. ca banii din taxe rutiere se vor incasa, de acum inainte, dincolo de granita e chiar un mizilic pentru administratia care, anul acesta, duce in carca 25 de mari proiecte! dar cui folosesc? tare ma tem ca le facem ca sa ne aflam in treaba. fiindca eu unul ar trebui sa fac un mare efort de vointa pentru a mai crede ca cineva, acolo sus, se gandeste la oradeni...

sa (ne) reciclam?!

s-au investit ceva bani in operatiunile de colectare selectiva la Oradea, insa rezultatele, cred eu, se lasa inca mult asteptate.

am in brate doua cutii pline. cele mai multe sunt hartii, dar se mai gasesc prin ele si alte deseuri "specifice" muncii de birou.

de la locul de munca, pana la iglu-urile colorate, am de batut vreo o suta de metri. timp suficient cat sa bag seama ca mai toti trecatorii se uita la mine ca la urs. oi fi singurul care a luat in serios chestia asta cu reciclarea ori cutiile, prea pline, nu cadreaza cu tinuta office?

ma rog, se pare totusi ca reciclarea asta e treaba foarte serioasa la noi. containerul pentru sticla e plin... cu resturi de pizza, iar clapetele menite sa-i obtureze gura sunt - cum altfel ? - manjite cu sosuri, unsori si pasta de rosii. bagi mana si te murdaresti pana la cot.

si, frate, trebuie sa bagi mana cu barbatie, nu gluma. containerul albastru e plin ochi. inauntru, printre hartii, un capac de roata, spart. au! la naiba, m-a zgariat! salvarea planetei are nevoie de eroi care sa-si verse sangele pentru cauza.

containerul pentru sticle de plastic si doze de aluminiu e plin de geme. ai nevoie de forta sa mai indesi ceva in el. impingi cu pumnul ca in sacul de box. deci, reciclarea nu-i joaca de copil!

la sticle, sticle, ar fi ceva mai aerist, daca n-ar veni din interior o duhoare cum ghena blocului meu n-a cunoscut nici in zilele ei cele mai negre. ah, gura containerului e murdara de iaurt sau ce-o fi... acum am meniul pe maneci, desi chiar n-am mancat nimic si nici nu-mi mai vine. plus ca o coada de matura veche, care n-a fost din sticla, iese amenintator din iglu, gata sa-mi intre in ochi.

una peste alta, o plimbare de reciclare, poate deveni o adevarata aventura urbana, din ciclul: nicio fapta buna nu va ramane nepedepsita!

oare, dincolo de faptul ca au investit bani seriosi in a face propaganda colectarii selective, cei din conducerea RER Oradea au mai facut si altceva? de exemplu, stie cineva cand sunt pline containerele si cand ar trebui golite? le spala cineva, macar din cand in cand? se uita, de exemplu, vreun politist local sa-i traga de maneca pe aia care confunda sticla cu pizza si hartia cu cojile de cartofi?

nu de alta dar, in conditiile astea, reciclarea e de-a dreptul o corvoada, nicidecum o intreprindere de care sa fii mandru.