marți, 27 septembrie 2016

Bursa ruinei

Sau ce se mai taie, ce se mai dărâmă?

Fiindcă nu se poate altfel, doar cel mai important vector economic identificat de administraţia Bolojan este consumul - a se citi consumul de alcool - pe malul Crişului se mai construieşte o terasă. Şi, tot fiindcă altfel nu se poate, în acest scop se taie - iar! - câţiva copaci.



Restaurantul „Crinul alb” nu-şi mai încape în „ghiveci” şi, poate fiindcă şi vecinii de peste apă au, e musai să aibă şi el terasă cu vedere la Criş.

Mă întreb aşa, ca orădeanul supărat că în oraşul ăsta nu se poate face absolut nimic fără a mai tăia nişte copaci sau câte o „felie” de pe spaţiul verde, cine şi cum o mai fi aprobat şi proiectul ăsta? Oare, chiar „progresul” - atât de drag primarului nostru, care ne tot spune că „voieşte progresul, cu orice preţ, progresul şi numai progresul!” - nu este posibil decât cu astfel de sacrificii?! Şi, până la urmă, ce fel de mare progres ori ce fel de formă de bunăstare este extinderea unui local?!
Fiindcă am ajuns aici cu supărările mele, nu pot să nu observ că în cercul d-lui Bolojan cârciumarii se bucură de o poziţie aparte. Sunt, cum s-ar spune, privilegiaţi ai puterii locale. Directorul AIO, e patron de local, purtătoarea de cuvânt a primăriei are - prin soţul dumneaei - cârciumă în buricu’ târgului, ăştia care s-au apucat să demoleze până şi trotuarul pentru a se extinde sunt – din câte am reuşit să aflu – oamenii noului şef de la CSM, recent introdus în CA-ul Distrigaz Vest, cu tot cu remuneraţia aferentă care, conform presei locale, ar fi de circa 1.000 de euro. Însă, banii grămadă nu garantează existenţa bunului simţ. Ah! Şi, să nu uit, în altă parte a oraşului, a fost deviată circulaţia unei străzi, ba chiar i-au schimbat şi sensul!, doar pentru a mai planta, aproape în mijlocul drumului, o terasă. Deci, patronii de local sunt prietenii primarului de la Oradea. Ca să nu mai vorbesc de Ciuperca, fieful liberalilor... Ce să zici? Ăsta e nivelul!

Au să spună unii că iar sunt furios, poate nedrept. Da, sunt. Copacii tăiaţi pentru terasa cea nouă a d-lui Sere au crescut sub ochii mei. Avem sau, mai precis, aveam aceeaşi vârstă. Pe când eram copil, bunicii, care locuiau în apropiere, mă duceau adeseori pe pasarela înaltă de la capătul podului Dacia. I-am văzut crescând. Când eram mic, copacii tăiaţi de angajaţii „Crinului” erau nişte lăstare. Acum nu mai sunt... Sigur, primăriei nu-i pasă.

Nu-i lucru de mirare faptul că, în aproape o jumătate de veac, un oraş se schimbă. Însă, tot nu pot să înţeleg de ce schimbările astea se fac, mereu şi mereu, în dauna spaţiului verde? De ce nu se poate face ceva şi pentru spaţiul verde? Pentru salvarea unui copac, de exemplu, n-am auzit niciodată să se fi luat vreo măsură. Pe toţi copacii Oradiei scrie „drujbă”?! Orice petec de spaţiu verde e numai bun de scos la mezat pentru clienţii şi favoriţii stăpânirii locale, care, iată, de când s-a trezit „majoritară”, e ca vătaful pe moşia proprie?



Şi îmi amintesc, iar, cum concurenţa, stabilimentul de vizavi, a „tuns” din coroana plopului secular al doamnei Marossy. Nici o mirare că, la nici trei luni de la „toaletare”, copacul a început să se usuce. Şi îmi zic, iar, n-aţi fi făcut voi asta daca EA mai trăia! N-aţi fi avut „tupeul”. Dar, cum nu mai e nimeni să apere ceea ce-i viu şi verde în oraşul acesta, fac toţi cum îi taie capul şi cum îi ajută pilele. Că veni vorba, tare-s curios cine a făcut şi cine a aprobat un astfel de proiect. Mai mult, aş vrea să ştiu dacă şi când a fost el supus dezbaterii publice. Că nu-i lucru de ici de colo să dărâmi trotuarul, să încapă cârciumarul!


P.S. Nu că ar conta, dar ţin să vă spun că – strict din acest motive – pe mine unul m-aţi pierdut de client. Aviz şi altora: Spoon, Petit Cafe, etc. Dacă, eventual, vă întrebaţi ce au în comun toţi aceştia, am să vă răspund. Da’ ce au toţi aceştia cu spaţiul verde al oraşului meu?!

marți, 6 septembrie 2016

Nici chiar aşa!


Vai nouă, pe mâna cui a încăput judeţul! Cei doi vicepreşedinţi ai CJ Bihor par prinşi într-un război fără de sfârşit împotriva primarului Ilie Bolojan. Domilor, campania electorală pentru locale s-a terminat! Ce-ar fi să vă apucaţi de treabă, că vă ia „tovarăşul” şi boii de la bicicletă?!
Deci, în timp ce Ioan Mang şi Traian Bodea joacă pe mize mici, Ilie Bolojan face figură de primar prea mare pentru un Judeţ atât de mic. Faţă de adversarii săi, care par adepţii revoluţiei perpetue, dar fără nici un fond, primarul Oradiei face figură de mare maestru la şah. Gândeşte strategic şi pe termen lung. Orice ar face ăştia doi, el e cu un pas înainte. Dacă şeful administraţiei locale le face o propunere de colaborare şi ei zic „Nu”, fiindcă atâta încape în tărtăcuţa lor, el e în avantaj. Dacă ar zice „Da”, ar fi şi mai bine. E clar ca lumina zilei, numai  cei orbiţi de strălucirea funcţiilor lor nu văd asta.

Să luăm „cazul” Aeroportului din Oradea sau povestea parcurilor industriale integrate municipiu/judeţ. Schema e aceeaşi. Primarul lasează o idee generoasă, în interesul dezvoltării oraşului şi a judeţului, bla-bla-bla..., la care eroii noştri se opun ca opăriţi. Când nu se grăbesc să se arunce de bună voie în „capcanele plantate” de Ilie Bolojan, Ioan Mang şi Traian Bodea par şi mai harnici în a-şi tăia craca de sub picioare. Nu demult, reprezentantul ALDE s-a grăbit să mai trântească o dată uşa. Impresia e că cei doi vici sunt atât de prinşi în logica acestui război politic încât par dispuşi să treacă peste orice numai să-şi vadă adversarul la pământ. Doar că au calculat greşit. Sunt în acele funcţii pentru a face ceva în interesul celor ce i-au ales, iar Bolojan nu e omul care să se plece fiindcă îl muşcă ei de turul pantalonilor.

Dacă, în povestea cu colaborarea interinstituţională pentru Aeroport, Mang a fost pe post de kamikaze (in)voluntar, de data asta i-a venit rândul lui Bodea să se autodetoneze. „De ce n-aţi făcut voi, cât aţi fost la putere?” nu e un argument cu care să respingi ideea unei dezvoltări concentrate a resurselor economice din judeţ. Culmea, în tot acest timp, preşedintele CJ Bihor, Pasztor Sandor, parcă s-ar fi rătăcit între liniile de luptă ale celor două tabere. Chiar aşa, am mai întrebat asta, cine vorbeşte în numele Judeţului?! Există acolo o strategie de comunicare?! Nu se prea vede... Poate că dl. Pasztor îşi imaginează că unde e el, în „ţara nimănui”, va fi ferit de consecinţele acestui conflict. Evident, nu e nici pe departe aşa.

Acum alianţa UDMR-PSD-ALDE a „prins” la limită conducerea judeţului. Dacă o ţin tot aşa, peste patru ani, pot s-o uite! Politic, administraţia Bihorului şi cea a Oradiei au toate şansele să devină monocolore. Galbene, adică. Domnii Mang şi Bodea chiar nu pot pricepe că Bolojan e un animal politic atât de abil încât, oricât s-ar strădui ei să-l compromită, el pică mereu în picioare? E chiar comic cum cei doi, plasaţi undeva la categoria muscă a politicii, vor să-i facă „felul” ăstuia care – ne place sau nu – jocă precum un profesionist de categoria grea. Primarul a ştiut mereu să se plaseze în poziţia favorizată din care, oricum ar fi – că e victimă, că e învingător –  tot bine iese. Şi asta numai fiindcă cei doi „mari” oameni politici sunt mereu prinşi pe picior greşit, lăsând impresia că, în raport cu Oradea, joacă la rupere. Tare mă tem că, peste patru ani, „cocoşeilor” noştri nu le va rămâne decât mândria faptului de a fi rezistat. Au rezistat fără să facă nimic. Pentru că războiul ăsta nu interesează pe nimeni şi nu există decât în capul lor, se vor fi bătut singuri.

În tot acest context, Bolojan îşi permite chiar gesturi elegante. În plin război al aleşilor, la Consiliul Local Oradea şi în CJ Bihor, primarul anunţă că partidul său nu vrea să saboteze strategia pe sănătate lansată de Pasztor Sandor.

Fiţi liniştiţi, n-am trecut, peste noapte, în turma fanilor domnului primar. Din contră, scriu aceste rânduri cu credinţa statornică în ideea că nu e bine ca un singur om să aibă toată puterea. Dar, nici aşa nu e bine...


După cum văd eu lucrurile – PRIMĂRIA TOCMAI A ANUNŢAT CĂ PE AEROPORTUL DIN ORADEA VOR OPERA CURSE BLUE AIR – supremă ironie! Aerogara CJ-ului lucrează datorită primarului!!! – administraţia judeţeană pare să fi devenit, în capul celor care o reprezintă, locul unui etern concurs de frumuseţe de pe urma căruia bihorenii nu rămân decât, cel mult, cu „impresia artistică”. Fiindcă „faliţii noştri”, lipsiţi de tact politic, par că nu au nimic de făcut şi încearcă să umple golul de activitate cu aceste răfuieli fără sfârşit. Dar, chiar aşa, oare au ce face?!