Fiindcă nu se poate
altfel, doar cel mai important vector economic identificat de administraţia
Bolojan este consumul - a se citi consumul de alcool - pe malul Crişului se mai
construieşte o terasă. Şi, tot fiindcă altfel nu se poate, în acest scop se
taie - iar! - câţiva copaci.
Restaurantul „Crinul alb”
nu-şi mai încape în „ghiveci” şi, poate fiindcă şi vecinii de peste apă au, e
musai să aibă şi el terasă cu vedere la Criş.
Mă întreb aşa, ca
orădeanul supărat că în oraşul ăsta nu se poate face absolut nimic fără a mai
tăia nişte copaci sau câte o „felie” de pe spaţiul verde, cine şi cum o mai fi
aprobat şi proiectul ăsta? Oare, chiar „progresul” - atât de drag primarului
nostru, care ne tot spune că „voieşte progresul, cu orice preţ, progresul şi
numai progresul!” - nu este posibil decât cu astfel de sacrificii?! Şi, până la
urmă, ce fel de mare progres ori ce fel de formă de bunăstare este extinderea
unui local?!
Fiindcă am ajuns aici cu
supărările mele, nu pot să nu observ că în cercul d-lui Bolojan cârciumarii se
bucură de o poziţie aparte. Sunt, cum s-ar spune, privilegiaţi ai puterii
locale. Directorul AIO, e patron de local, purtătoarea de cuvânt a primăriei
are - prin soţul dumneaei - cârciumă în buricu’ târgului, ăştia care s-au
apucat să demoleze până şi trotuarul pentru a se extinde sunt – din câte am
reuşit să aflu – oamenii noului şef de la CSM, recent introdus în CA-ul
Distrigaz Vest, cu tot cu remuneraţia aferentă care, conform presei locale, ar
fi de circa 1.000 de euro. Însă, banii grămadă nu garantează existenţa bunului
simţ. Ah! Şi, să nu uit, în altă parte a oraşului, a fost deviată circulaţia
unei străzi, ba chiar i-au schimbat şi sensul!, doar pentru a mai planta,
aproape în mijlocul drumului, o terasă. Deci, patronii de local sunt prietenii
primarului de la Oradea. Ca să nu mai vorbesc de Ciuperca, fieful liberalilor...
Ce să zici? Ăsta e nivelul!
Au să spună unii că iar
sunt furios, poate nedrept. Da, sunt. Copacii tăiaţi pentru terasa cea nouă a
d-lui Sere au crescut sub ochii mei. Avem sau, mai precis, aveam aceeaşi
vârstă. Pe când eram copil, bunicii, care locuiau în apropiere, mă duceau
adeseori pe pasarela înaltă de la capătul podului Dacia. I-am văzut crescând.
Când eram mic, copacii tăiaţi de angajaţii „Crinului” erau nişte lăstare. Acum
nu mai sunt... Sigur, primăriei nu-i pasă.
Nu-i lucru de mirare
faptul că, în aproape o jumătate de veac, un oraş se schimbă. Însă, tot nu pot
să înţeleg de ce schimbările astea se fac, mereu şi mereu, în dauna spaţiului
verde? De ce nu se poate face ceva şi pentru spaţiul verde? Pentru
salvarea unui copac, de exemplu, n-am auzit niciodată să se fi luat vreo
măsură. Pe toţi copacii Oradiei scrie „drujbă”?! Orice petec de spaţiu verde e
numai bun de scos la mezat pentru clienţii şi favoriţii stăpânirii locale,
care, iată, de când s-a trezit „majoritară”, e ca vătaful pe moşia proprie?
Şi îmi amintesc, iar, cum
concurenţa, stabilimentul de vizavi, a „tuns” din coroana plopului secular al
doamnei Marossy. Nici o mirare că, la nici trei luni de la „toaletare”, copacul
a început să se usuce. Şi îmi zic, iar, n-aţi fi făcut voi asta daca EA mai
trăia! N-aţi fi avut „tupeul”. Dar, cum nu mai e nimeni să apere ceea ce-i viu
şi verde în oraşul acesta, fac toţi cum îi taie capul şi cum îi ajută pilele.
Că veni vorba, tare-s curios cine a făcut şi cine a aprobat un astfel de
proiect. Mai mult, aş vrea să ştiu dacă şi când a fost el supus dezbaterii
publice. Că nu-i lucru de ici de colo să dărâmi trotuarul, să încapă
cârciumarul!