Bursa ruinei

Sau ce se mai taie, ce se mai dărâmă?

Fiindcă nu se poate altfel, doar cel mai important vector economic identificat de administraţia Bolojan este consumul - a se citi consumul de alcool - pe malul Crişului se mai construieşte o terasă. Şi, tot fiindcă altfel nu se poate, în acest scop se taie - iar! - câţiva copaci.

Restaurantul „Crinul alb” nu-şi mai încape în „ghiveci” şi, poate fiindcă şi vecinii de peste apă au, e musai să aibă şi el terasă cu vedere la Criş.

Mă întreb aşa, ca orădeanul supărat că în oraşul ăsta nu se poate face absolut nimic fără a mai tăia nişte copaci sau câte o „felie” de pe spaţiul verde, cine şi cum o mai fi aprobat şi proiectul ăsta? Oare, chiar „progresul” - atât de drag primarului nostru, care ne tot spune că „voieşte progresul, cu orice preţ, progresul şi numai progresul!” - nu este posibil decât cu astfel de sacrificii?! Şi, până la urmă, ce fel de mare progres ori ce fel de formă de bunăstare este extinderea unui local?!

Fiindcă am ajuns aici cu supărările mele, nu pot să nu observ că în cercul d-lui Bolojan cârciumarii se bucură de o poziţie aparte. Sunt, cum s-ar spune, privilegiaţi ai puterii locale. Directorul AIO, e patron de local, purtătoarea de cuvânt a primăriei are - prin soţul dumneaei - cârciumă în buricu’ târgului, ăştia care s-au apucat să demoleze până şi trotuarul pentru a se extinde sunt – din câte am reuşit să aflu – oamenii noului şef de la CSM, recent introdus în CA-ul Distrigaz Vest, cu tot cu remuneraţia aferentă care, conform presei locale, ar fi de circa 1.000 de euro. Însă, banii grămadă nu garantează existenţa bunului simţ. Ah! Şi, să nu uit, în altă parte a oraşului, a fost deviată circulaţia unei străzi, ba chiar i-au schimbat şi sensul!, doar pentru a mai planta, aproape în mijlocul drumului, o terasă. Deci, patronii de local sunt prietenii primarului de la Oradea. Ca să nu mai vorbesc de Ciuperca, fieful liberalilor... Ce să zici? Ăsta e nivelul!

Au să spună unii că iar sunt furios, poate nedrept. Da, sunt. Copacii tăiaţi pentru terasa cea nouă a d-lui Sere au crescut sub ochii mei. Avem sau, mai precis, aveam aceeaşi vârstă. Pe când eram copil, bunicii, care locuiau în apropiere, mă duceau adeseori pe pasarela înaltă de la capătul podului Dacia. I-am văzut crescând. Când eram mic, copacii tăiaţi de angajaţii „Crinului” erau nişte lăstare. Acum nu mai sunt... Sigur, primăriei nu-i pasă.

Nu-i lucru de mirare faptul că, în aproape o jumătate de veac, un oraş se schimbă. Însă, tot nu pot să înţeleg de ce schimbările astea se fac, mereu şi mereu, în dauna spaţiului verde? De ce nu se poate face ceva şi pentru spaţiul verde? Pentru salvarea unui copac, de exemplu, n-am auzit niciodată să se fi luat vreo măsură. Pe toţi copacii Oradiei scrie „drujbă”?! Orice petec de spaţiu verde e numai bun de scos la mezat pentru clienţii şi favoriţii stăpânirii locale, care, iată, de când s-a trezit „majoritară”, e ca vătaful pe moşia proprie?

Şi îmi amintesc, iar, cum concurenţa, stabilimentul de vizavi, a „tuns” din coroana plopului secular al doamnei Marossy. Nici o mirare că, la nici trei luni de la „toaletare”, copacul a început să se usuce. Şi îmi zic, iar, n-aţi fi făcut voi asta daca EA mai trăia! N-aţi fi avut „tupeul”. Dar, cum nu mai e nimeni să apere ceea ce-i viu şi verde în oraşul acesta, fac toţi cum îi taie capul şi cum îi ajută pilele. Că veni vorba, tare-s curios cine a făcut şi cine a aprobat un astfel de proiect. Mai mult, aş vrea să ştiu dacă şi când a fost el supus dezbaterii publice. Că nu-i lucru de ici de colo să dărâmi trotuarul, să încapă cârciumarul!

P.S. Nu că ar conta, dar ţin să vă spun că – strict din acest motive – pe mine unul m-aţi pierdut de client. Aviz şi altora: Spoon, Petit Cafe, etc. Dacă, eventual, vă întrebaţi ce au în comun toţi aceştia, am să vă răspund. Da’ ce au toţi aceştia cu spaţiul verde al oraşului meu?!