Numa’ ce-am zis că e bine ca Primăria Oradiei să îşi
asume răspunderea pentru viitorul, azi cât se poate de sumbru, al Rezervaţiei
„Ochiu Mare”, de la Băile 1 Mai, şi implicit, pentru destinul Lotusului Termal,
al melcilor şi peştilor, unicate la nivel mondial, care trăiesc – dacă or mai
trăi - acolo.
Apoi, mi-am băgat puţin nasul în povestea asta şi, ce
întâmplare!, ea a început să pută. A apă stătută. Oare de ce ţine Ilie Bolojan
să se facă stăpân pe o bucată de pământ care, din punct de vedere administrativ,
pică în afara sferelor sale de activitate? Asta e o întrebare pe care chiar mă
mir că, până acum, presa nu şi-a pus-o.
1. Administraţia Oradiei vrea bani. În anii ce vin, Uniunea Europeană pune la bătaie un munte de bani pentru finanţarea unor proiecte din statele membre. O bună parte din aceşti bani se vor duce către proiectele de mediu. În spatele uşilor închise e deja în plină desfăşurare un război nemilos, în urma căruia se va decide, probabil pe linie politică, cine sunt cei care, dându-şi proiecte, vor pune mâna pe aceste sume. Politicienii vor să înfiinţeze o autoritate de mediu, de anvergură naţională, prin intermediul căreia urmăresc probabil să sifoneze, în scopuri numai de ei ştiute şi, evident, pentru clientela de partid, banii europeni.
1. Administraţia Oradiei vrea bani. În anii ce vin, Uniunea Europeană pune la bătaie un munte de bani pentru finanţarea unor proiecte din statele membre. O bună parte din aceşti bani se vor duce către proiectele de mediu. În spatele uşilor închise e deja în plină desfăşurare un război nemilos, în urma căruia se va decide, probabil pe linie politică, cine sunt cei care, dându-şi proiecte, vor pune mâna pe aceste sume. Politicienii vor să înfiinţeze o autoritate de mediu, de anvergură naţională, prin intermediul căreia urmăresc probabil să sifoneze, în scopuri numai de ei ştiute şi, evident, pentru clientela de partid, banii europeni.
2. Ilie Bolojan
a pus ochii pe apa termală. Primarul are proiecte de viitor care depind de
această resursă, pe care o privea cu atât de mult dispreţ acum vreo opt ani,
când se lansa pentru prima dată în campania electorală. Acum vrea să se asigure
că poate avea unu minim control asupra zăcământului.
3. Pe lângă asta, niţică
imagine, cum că, vezi Doamne, e mare
iubitor de natură şi salvator al lotusului termal, nu i-ar strica deloc. Cum
şi în ce măsură? Hmmm, asta-i altă întrebare! Am uitat prea repede că edilul Oradiei
a spus „pas” atunci când protestatarii i-au
cerut să facă ceva concret pentru a salva Băile de ameninţarea intrării în
exploatare a gazelor de şist. Există informaţii conform cărora una din ultimele
fapte „bune” pe care le-ar fi făcut guvernarea Ponta ar fi tocmai aceea de a fi
dat liber la exploatarea gazelor de şist în perimetrul Băile Felix. Dacă se va
întâmpla asta, e foarte probabil ca, în acel moment, să-i fi pus cruce întregii resurse de apă
termală din zonă.
Ar mai fi o întrebare sau o observaţie... Cu cine va
salva Ilie Bolojan rezervaţia de la 1 Mai? Să-mi fie cu iertare! Universitatea
din Oradea şi Muzeul Ţării Crişurilor, ai căror specialişti au fost „arvuniţi”
în avans de către primar, ştiau de vreo 20 de ani că acolo se petrece o adevărată
catastrofă ecologică. Şi cei au făcut savanţii ca să împiedice extincţia, in
situ, a celor câteva specii unicat la nivel mondial? Nimic! „Viitor de aur”...
E chiar caraghios să-l citeşti pe Ilie Bolojan
ameninţând că va depune plângeri penale împotriva celor care exploatează ilegal
zăcământul de apă termală din zona Băilor. Nu cred că va birui el unde nu au
izbândit prefectul, procurorii, comisarii Gărzii de Mediu şi mulţi alţi
granguri ca ei. Chiar crede cineva că ştăbimea, toţi ăia care şi-au tras ilegal
piscine cu apă termală, de la Oradea până la Cihei, va renunţa la acest lux
moca de frica lui Ilie de la Primărie?! Râd şi curcile. În plus, dacă primarul
Oradiei se bagă în cuibul de şobolani încălzit cu apă termală, riscă să îi
întoarcă împotriva sa pe toţi cei care contează în Sînmartin. Asta înseamnă că,
dacă cumva se mai gândeşte la „unificare”, poate să-i spună adio de pe acum.
Povestea asta cu plângerile penale am mai auzit-o şi acum vreo 7 ani. Atunci,
fiind în campanie electorală, Ilie Bolojan arunca cu acuzaţii în stânga şi-n
dreapta, promiţând, vorba aia „să umple Piaţa Unirii de ţepe”. Câte dintre
aceste ameninţări au devenit faptă? Nimeni din vechea administraţie n-a fost
legat încă. Ţine de stilul „casei” ca primarul să folosească ameninţarea ca pe
un mijloc de a-i determina pe alţii să se dea după voinţa lui.
Încă două rânduri despre mistuitorare pasiune a primarului pentru tot ce înseamnă natură. În urmă cu câteva zile, disperart de halul în care a ajuns să arate Piaţa Unirii, unde, după cum spunea el „s-au planta numai scobitori, care nu vor ţie umbră şi nici spaţiu verde nu se pot numi”, un generos ecologist i-a făcut o ofertă primarului. Orădeanul s-a oferit să cumpere el minim 5 platani şi tot atâţia brazi, de cel puţin cinci metri înălţie, şi să-i doneze municipalităţii, cu condiţia ca aceştia să fie plantaţi în piaţă. În ciuda intervenţiilor făcute la primar, de o cunoştinţă de-a celui care a lansat propunerea, refuzul primarului Bolojan a fost categoric. „Mi-a transmis că e prea târziu”, relata, cu inima îndoită, cel care ar fi fost dispus să plătească chiar şi 20.000 de euro pentru a salva „imaginea verde” a principalei pieţe din Oradea. Nu se poate. Pentru că, probabil, ştie şi primarul că gropile în care şi-a plantat „scobitorile” sunt fie pline de ciment, rămas din timpul lucrărilor de construcţie derulate în piaţă, fie sunt amplasate deasupra unor reţele de utilităţi. Sigur că nu poţi pune în pământ un molid de cinci metri, dacă nu ai unde. E mai fain că administraţia a cumpărat, prin intermediul unei firme orădene, client al casei, tocmai din Olanda, pe bani frumoşi, plante „exotice” care – ce fatalitate – cresc şi pe la noi: Forsythia, zisă şi Ploaia de aur, frasini, liliac, magnolii, etc. Se vede treaba că până şi mediul poate deveni un subiect mai pe inima lui Ilie Bolojan, cu condiţia să „pice” ceva...
Încă două rânduri despre mistuitorare pasiune a primarului pentru tot ce înseamnă natură. În urmă cu câteva zile, disperart de halul în care a ajuns să arate Piaţa Unirii, unde, după cum spunea el „s-au planta numai scobitori, care nu vor ţie umbră şi nici spaţiu verde nu se pot numi”, un generos ecologist i-a făcut o ofertă primarului. Orădeanul s-a oferit să cumpere el minim 5 platani şi tot atâţia brazi, de cel puţin cinci metri înălţie, şi să-i doneze municipalităţii, cu condiţia ca aceştia să fie plantaţi în piaţă. În ciuda intervenţiilor făcute la primar, de o cunoştinţă de-a celui care a lansat propunerea, refuzul primarului Bolojan a fost categoric. „Mi-a transmis că e prea târziu”, relata, cu inima îndoită, cel care ar fi fost dispus să plătească chiar şi 20.000 de euro pentru a salva „imaginea verde” a principalei pieţe din Oradea. Nu se poate. Pentru că, probabil, ştie şi primarul că gropile în care şi-a plantat „scobitorile” sunt fie pline de ciment, rămas din timpul lucrărilor de construcţie derulate în piaţă, fie sunt amplasate deasupra unor reţele de utilităţi. Sigur că nu poţi pune în pământ un molid de cinci metri, dacă nu ai unde. E mai fain că administraţia a cumpărat, prin intermediul unei firme orădene, client al casei, tocmai din Olanda, pe bani frumoşi, plante „exotice” care – ce fatalitate – cresc şi pe la noi: Forsythia, zisă şi Ploaia de aur, frasini, liliac, magnolii, etc. Se vede treaba că până şi mediul poate deveni un subiect mai pe inima lui Ilie Bolojan, cu condiţia să „pice” ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu