De ce suntem, unde suntem? Cum am ajuns, unde am ajuns? Două, din sutele, de variaţiuni ale aceleiaşi teme, obsedanta întrebare ce priveşte starea deplorabilă în care se află România.
Un posibil răspuns, unul cât de poate de elocvent, am găsit în volumul "Şantajul şi etajul". Aparţinând jurnalistului George Stanca, această carte pune în valoare opera şi personalitatea unui mare jurnalist, Pamfil Şeicaru, rămas în conştiinţa publică - pe nedrept - mai ales prin celebra expresie citată în titlul cărţii, vorbă care, în ciuda credinţei larg răspândite, nu îi aparţine.
Aşadar, ce spunea Pamfil Şeicaru, în 1950, despre ce s-a întâmplat cu România şi, mai ales, care vor fi, pe termen lung, consecinţele "ocupaţiei" comuniste:
"Să înţelegem că asupra ţării noastre a căzut o bombă atomică morală. Constatările medicilor au stabilit că (...) o radioactivitate reziduală subzistă multă vreme după explozie (...) nisipul, algele marine, prezentau o radioactivitate periculoasă. Când ţara va fi din nou liberă, multă vreme vom fi sub ameninţarea tăcută şi vicleană a radioactivităţii reziduale a regimului comunist, în forme pe care noi nu le putem bănui şi de al căror caracter oamenii nu-şi vor da seama".
Am tratat "tranziţia" ca pe un plan cincinal. Ne-am grăbit să întrecem prezicerile lui Silviu Brucan. Dar, adevărul, tristul adevăr, este că nu ne-am vindecat încă de comunism. Şi, dacă ar fi să judec prezentul dintr-o perspectivă pesimistă, aş zice că pare imposibil ca generaţia mea să scape vreodată de consecinţele maladive ale radiaţiilor comuniste.
De asta suntem unde suntem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu