Senatorul liberal
Cristian Bodea a cerut, public, chiar în aceste zile, demiterea prefectului
Claudiu Pop. Riscând să „ucid” din faşă acest text, aş începe cu o
întrebare, retorică, dar care are avantajul de a pune într-o lumină, zic eu
corectă, importanţa copleşitoare a demersului iniţiat de parlamentarul
bihorean: Cum o să afle premierul Cioloş că el i-a cerut să-l demită pe
prefect? Sunt convins că şeful Guvernului îşi începe dimineaţa citind presa
locală. Pe toată!
Când spune că
prefectul nu a luat distanţa necesară de partidul care l-a promovat în funcţie,
Cristian Bodea are dreptate. Eu însumi l-am văzut pe înaltul reprezentant al
statului, de mai multe ori, în „vizită” la sediul fostei organizaţii „de bază”.
E clar că domnul Pop se simte încă prea tânăr pentru a pune cruce prodigioasei
sale cariere politice, retrăgându-se în azilul înalţilor funcţionari. Dar, în
fond, cine – că a fost pedelist, liberal sau pesedist – a crezut măcar o clipă,
în mod serios, că povestea asta cu „corpul înalţilor demnitari” nu e altceva
decât încă o manta de vreme rea pentru toţi piloşii politici? Dacă le ies bine
socotelile, se întorc în politică. Dacă nu, stau, bine-mersi, pe banii
statului, că-s mari funcţionari, chiar şi când nu funcţionează.
În spiritul
pretenţiilor senatorului Bodea, Guvernul a şi anunţat posibile schimbări de
prefecţi. Ce ironie, chiar vicepremierul Vasile Dâncu a spus asta, cel care e
tot atât de tehnocrat ca şi prefectul nostru însuşi! Teoretic, un alt guvern ar
trebui să numească o altă garnitură de prefecţi. Dar, cu cine să-i ceri unei
echipe de tehnocraţi să înlocuiască 40 sau chiar 80 de reprezentanţi guvernamentali din
toată ţara, cu tot atâţia independenţi?! Şi, mă rog, de unde, cum, să-i
aleagă?!
Claudiu Pop, zis şi
„prefectul roşu”, a replicat că, şi dacă ar fi să plece, lasă ceva în urma sa.
Să vedem ce! Sunt semne că drumul de Beiuş devine, încet, încet, circulabil.
Dar, după ce a fost ani de zile coşmarul tuturor şoferilor, nici nu ştiu dacă
asta e o realizare sau dimpotrivă. Cu podul Densuşianu e fix la fel! Pe de altă
parte, PSD a plecat de la putere şi sala polivalentă, pe care ne-au tot
promis-o, este doar la nivelul... planşetei. Cu podul ce traversează calea
ferată, în zona Metro, e altă dandana. Gata de mai bine de o lună, pasajul nu
poate fi dat în folosinţă datorită unei conducte care trece pe dedesubtul său
şi care, dacă s-ar tasa, ar pune în pericol lucrarea. Cum de nu s-au gândit la
asta, în timpul lucrărilor, proiectanţii sau constructorii e o întrebare al cărui
răspuns, uşor stânjenitor, cade tot în sarcina prefectului.
Şi ar mai fi o
problemă. Mesele festive, organizate cu prilejul unor diverse evenimente la
restaurantul hotelului administrat de tatăl domnului prefect, au devenit o
tradiţie a ultimilor ani. Ar fi de văzut dacă aceste agape tovărăşeşti sunt
decontate de stat. Dacă e aşa, familia Pop are o mare problemă. Poate fi
suspectată de corupţie, în cea mai stupidă formă posibilă. Dacă nu e aşa... Jos
pălăria!
Nu mi-a plăcut nici
faptul că prefectul Claudiu Pop a intervenit în activitatea administraţiei
numai atunci când, împărţind preferenţial banii de la buget, stăpânirea
judeţeană i-a nedreptăţit în mod flagrant pe primarii pesedişti. Cu alte
cuvinte, s-ar putea spune că prefectul Claudiu Pop nu mişcă decât în interesul
foştilor săi colegi de partid? Păi, dacă e aşa, trebuie să plece, clar!
Încă
ceva. Când eu l-am sesizat pe înaltul reprezentant al Guvernului în legătură cu
modul, susceptibil de a fi încadrat ca o gravă faptă de corupţie, prin care
Ovidiu Mureşan a fost uns director la CAO, prefectul Pop n-a părut că
acţionează ca un „garant al legalităţii”, ci precum un avocat al fostului său
coleg de partid. Pe scurt, a pasat problema la Compania de Apă! A fost ca şi
cum aş sesiza Parchetul iar procurorul mi-ar trimite, în plic, declaraţia pe
care a luat-o suspectului, cu maximum de delicateţe, chiar la el acasă,
eventual lângă o cafea şi un coniac. Mersi, să-ţi fie ruşine!
Pe de cealaltă parte,
ca să revin de unde am pornit, nici senatorul Bodea nu e cine ştie ce „Sfarmă
Piatră” în politica locală. Tare mă tem că nu poate arăta nici măcar atâtea
realizări, fie ele şi discutabile, câte îşi poate pune la butonieră prefectul. Fost
jurnalist, senatorul liberal s-a dovedit a fi mai mult un „trompetist”, as al
emisiunilor de dezbateri politice şi al învrăjbelilor, al jocurilor cu miză măruntă, locală.
Judecând lucrurile pe acest calapod, nu cred că demersul senatorului PNL este
altceva decât o petardă de presă (fiindcă tot e la modă obiectul) fără nici un
alt rost decât acela de a semnaliza opiniei publice că şi domnia sa există.
Una peste alta, dacă
ar fi să fiu şi puţin răutăcios, aş mai zice că, pentru a adăuga încă un semn
al trecerii sale prin funcţie, Claudiu Pop anină, chiar în aceste zile,
portretele tuturor foştilor prefecţi pe pereţii instituţiei. Dincolo de faptul că unele din aceste triste figuri nu merită onoarea ce li se face, demersul nu e cine ştie ce mare lucru. Dar, e mai mult decât pot arăta alţii...
Atunci, să plece sau
să stea? Du-că-se, părerea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu