Nici aici, nici aici!

Contra-editorial
Poate vă mai amintiţi vechea reclamă la detergent: „Nici aici, nici aici!”, exclama gospodina. Aşa e şi cu Ilie Bolojan. El spală, fără urmă (de ruşine) orice normă, orice regulă, orice cuviinţă.

Aşadar, e cert, primarul Oradiei a fost promovat în funcţia de secretar general al PNL. Cel care mai ieri ar fi mâncat pedelişti pe pită, va face (şi) cu ei ordine în partid, de acum înainte. Foarte bine! Bravo lui! E, orice s-ar spune, un important pas înainte pe parcursul carierei unui om politic.

Dar...

Munca de secretar general e grea, presupune organizarea şi coordonarea tuturor filialelor, plus alte nenumărate activităţi „interne”. E o „meserie” care, ca să o faci bine, îţi confiscă şi existenţa.

Totuşi, primarul Oradiei spune că nu are de gând să renunţe nici la poziţia de cap al administraţiei locale. Până la anul va lucra oarecum „interimar”, apoi „ca plin secretar general”. Deci, dacă va fi „plin” acolo, nu poate fi „plin” şi aici! Până şi comuniştii erau împotriva cumulului de funcţii. În urmă cu câţiva ani, o mulţime de oameni au sărit în sus când un parlamentar cu mintea mai creaţă susţinea că funcţia de primar ar trebui să poată fi compatibilă cu cele de senator sau deputat. Toţi au zis: „E nebun ăsta?! Nu se poate!”. Ei bine, El poate!

Cu ani în urmă, eu însumi am scris că de la Bucureşti, fiind deputat ori senator, nici măcar o filială de partid, aflată în teritoriu, nu poate fi condusă aşa cum trebuie. Să fii: secretar general al unui partid, primar de „mare municipiu” şi preşedinte de organizaţie locală, nici pe atât! Eu zic că, dacă i-ar păsa de interesele partidului sau de cele ale oraşului, mai mult decât de propria-i statuie, Ilie Bolojan ar „rupe pisica”. Zeu să fii şi nu cred că poţi face performanţă, la un asemenea nivel, în două slujbe, aflate la 600 de kilometri distanţă una de alta.

Sunt convins că edilul nostru mă va contrazice. Prin fapte. Altminteri... Dacă nu va face performanţă ca secretar general îşi periclitează ascensiunea politică. Dar, aici, concluziile se vor trage abia la anu’ pe vremea asta. Până atunci, sunt sigur, se va fi „aranjat” şi domnia sa cumva...

Acum primarul acţionează după principiul „pasului de papagal”. Asta-i o regulă de strategie militară care te învaţă să nu-ţi muţi toate trupele şi logistica într-un teritoriu cucerit, până când nu te-ai asigurat că poţi controla în totalitate zona. Mai aplicat spus, Ilie Bolojan face ca papagalul care nu lasă creanga din gheare până când nu s-a agăţat temeinic cu ciocul de altceva.

Ce-i cu astea? Se adevereşte încă o dată că nici la viitorul mandat de primar nu e încă pregătit să renunţe.

1. Dacă nu ar fi aşa, ar demisiona în prima zi a anului 2016. Cu şase luni înaintea datei scrutinului la termen nu se mai pot organiza alegeri pentru funcţia de primar. Mircea Mălan i-ar putea deveni „moştenitor”. Asta doar dacă Ilie Bolojan ar fi dispus vreodată să renunţe la o cât de mică fărâmă din putere.
2. Dar nu e omul care să rămână de căruţă sau „făr’ de colegi”, cum se spune.
3. Cred că, în momentul ăsta planurile primarului arată cam aşa. Dacă, la toamnă, pică vreo mărire mai înaltă, pleacă, ne lasă. În acest caz, fiind primar ales în 2016, următorul candidat liberal, desemnat probabil de el, va avea un ascendent puternic asupra contracandidaţilor săi şi, sigur, ne va fi prezentat ca un demn succesor, „Garantat de dom’ ministru”. Că s-ar putea să ne pună la o oarece cheltuială contează prea puţin, important e să-i iasă lui socotelile.

Singura parte faină în poveste asta e că deja prin Primărie, în toiul iernii, vânt de primăvară adie. Funcţionarilor le-a mai venit inima la loc. „Jupânul” va fi departe şi, vorba ai, „Când pisica nu-i acasă...”.