luni, 7 decembrie 2015

Şisturi şi resturi



Mi se întâmplă rar, dar socotesc că, în faţa evidenţelor, orice alte argumente trebuie să cadă. Îmi scot, cu respect, pălăria în faţa deciziei primarului Ilie Bolojan de a face demersuri pentru eliminarea Oradiei şi a Sânmartinului de pe harta exploatării gazelor de şist.

Am, totuşi, o mică observaţie. Să nu uităm că, deocamdată, ideea se află la stadiul de promisiune. Doamne ajută!

Pe de altă parte, nu pot să-mi reţin mirarea. Cei interesaţi de acest subiect îşi mai amintesc cu siguranţă că, în urmă cu doi ani, pe când manifestaţiile împotriva exploatărilor de la Roşia Montană şi a gazelor de şist erau în toi, un grup de ecologişti orădeni i-a cerut primarului Ilie Bolojan să facă ceea ce el a început acum. Atunci, absolut surprinzător pentru mine, edilul a spus „pass”.

Cum am mai scris, Ilie Bolojan pare preocupat acum să „securizeze” resursa de apă termală a zonei, resursă care ar putea fi definitiv compromisă de începutul exploatării gazelor de şist.

Mă miră peste poate interesul pe care şeful administraţiei orădene îl are azi faţă de această resursă, spre care privea cu atâta dispreţ cu ocazia primei sale candidaturi, în urmă cu mai puţin de opt ani. Poate a descoperit şi domnia sa că apa termală este o alternativă ieftină, care poate asigura – fie şi parţial – încălzirea apartamentelor din Oradea. Mai mult, sunt convins că primarul Oradiei nu are de gând să renunţe la ideea de a transforma oraşul, cu sau fără Sânmartin, într-un pol al turismului termal. Şi, ia ghiciţi care e resursa de care are cea mai mare nevoie?! Evident, apa caldă din sol.

În altă ordine de idei, eu nu îmi fac cine ştie ce iluzii. Mă tem că scoaterea Oradiei şi a Sânmartinului de pe „harta” viitoarelor exploatări a gazelor de şist nu ne va scuti de pericolul poluării. E greu de crezut că, găsindu-se precum într-un fel de rezervaţie subterană, pânza freatică din subsolul celor două localităţi va fi scutită de consecinţele dramatice ale fracturării solului. Se ştie că această tehnologie afectează terenul pe suprafeţe foarte întinse împrejurul exploatării.

Rămâne de văzut care vor fi consecinţele demersurilor iniţiate de primarul Ilie Bolojan şi, mai ales, ale începutului lucrărilor de exploatare. Senzaţia mea este că „exploatatorii” nu încearcă decât să mai îndulcească hapul amar, pe care iată până la urmă tot trebuie să-l înghiţim, sperând poate că orădenii nu vor mai ieşi în stradă să se pună de-a curmezişul intenţiilor lor. Poate au socotit deja că nu pierd prea mult din producţie, dacă fac această concesie. În schimb, pot puncta la capitolul imagine.

La rândul său, Ilie Bolojan pare înscris într-o adevărată competiţie de forţă al cărei premiu ar putea fi titlul de „cel mai verde primar” al României. Şeful administraţiei orădene se ştie vulnerabil la acest capitol şi trage tare să recupereze puncte în ochii populaţiei. Eu cred că o face de ochii lumii şi de dragul scorului electoral, dar asta e doar părerea mea şi contează mai puţin.

Cu sau fără Oradea şi Sânmartin, noi toţi riscăm să pierdem enorm, dacă Bihorul intră pe harta exploatărilor active a gazelor de şist. Pericolul n-a trecut. E chiar mai aproape cu această concesie făcută primarului Ilie Bolojan. Natura nu ţine cont de limitele desenate de oameni pentru Oradea şi Sânmartin. Nu vă faceţi iluzii, efectele fracturării nu vor întârzia să apară!

Dar, deocamdată, intenţia, buna-intenţie, contează!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu