Ce mai veste-poveste! În doi ani,
adică între 2016 şi 2018, prin Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM),
cheltuind 16.5 milioane de euro, Primăria Oradiei promite realizarea unui
terminal intermodal de transport , lângă Gara CFR Episcopia. Transport,
afaceri, locuri de muncă... Excelent!
Doar că, la fel ca şi în cazul
drumului expres, Ilie Bolojan are o mică problemă cu calea ferată.
Electrificarea rutei Oradea – Cluj este una din condiţiile care ar face din
terminalul de transport cu adevărat o afacere. Ei bine, tocmai „misiunea” asta
e o himeră, una care îi bântuie pe politicieni de aproape o sută de ani.
Primarul Ilie Bolojan spune că „marea
electrificare” figurează şi ea în POIM, având ca termen de realizare anul 2022.
Mai mult, pentru ca miracolul să se întâmple, „Ar trebui – după cum zice edilul
– ca cineva de la Judeţ să ia acest proiect în mână şi să stea cu el la
Ministerul Transportului”. Întreb şi eu; ce se întâmplă dacă, de la anul
viitor, ne pricopsim cu un lider de judeţ mai puţin sensibil la ambiţiile
domnului primar? Sau dacă, nu dă dracu’, ministrul Transporturilor va avea altă
culoare politică şi alte priorităţi decât edilul care, iată, are planuri pe
termen lung (cu noi).
Deci, în cel mai bun caz, vreme de 4
ani, terminalul orădean va fi deservit tot de calea ferată neelectrificată. În
cel mai bun caz, fiindcă, conform Master Planului General de Transport,
electrificarea tronsolului Oradea - Cluj, o lucrare de 650 de milioane de euro,
ar urma să fie pusă în operă deabia între 2021 – 2030. Adică, s-ar putea ca
terminalul să funcţioneze chiar şi 12 ani fără ca garniturile feroviare să fie
puse în mişcare cu ajutorul energiei electrice. Asta dacă electrificarea căii
ferate Oradea – Cluj chiar se va realiza vreodată. Drumul de fier care ne leagă
de capitala Ardealului, a fost inaugurat la 1870. Acum vreo 50 de ani, el
figura şi în planurile de electrificare ale comuniştilor. Apoi, pe rând,
guvernele stângii şi ale dreptei democratice au promis şi ele să facă
„minunea”. Minunea care nu s-a întâmplat încă. Asta chiar dacă ea figura şi în
programul de guvernare al PDL, din 2008.
Acestea fiind spuse, nu pot să nu
observ că terminalul veste-poveste este un proiect expus unei importante
vulnerabilităţi şi că Ilie Bolojan are un apetit aparte pentru lucrări riscante,
dacă nu chiar discutabile din punctul de vedere al sustenabilităţii şi
eficienţei economice imediate. Dar, poate că numai acei ce riscă fac lucrurile
să se întâmple... Vom trăi şi vom vedea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu