pretul cardasiilor

acum cateva zile m-am apucat sa scriu si, dupa cateva minute, am mototolit hartia, aruncand-o cat colo. imi era lehamite. mi-am zis, ca de atatea ori: "Pe astia nu-i mai schimba nici Dumnezeu, ca-s indraciti de tot!".

atunci am fost socat de dilemele etico-administrative care, s-ar parea, il bantuie pe Cornel Popa, presedintele Consiliului Judetean Bihor. auzi la el intrebare, oare ar putea sa-l repuna in functie pe directorul Centrului pentru Cultura si Creatie Populara, suspendat din functie dupa ce a fost arestat de DNA! cum sa iti si treaca prin cap una ca asta?! nu e nevoie sa fii presedinte de judet, nu trebuie sa ai juristi in subordine, e destul sa fii putin simtit, ratiunea ar trebui sa iti spuna ca, daca a "picat", scuturat de Justitie, numai instanta e cea care poate sa spuna daca, gasindu-l curat, Dume, se poate intoarce la post. insa, politicienii nostri s-au obisnuit sa nu asculte de instante, nici macar de cea a bunului simt.

hai ca peste asta as fi trecut. mi-a ajuns sa ma umplu, prin apropiere, de mizeria lor. dar a urmat cazul Puie. dupa ce a vuit presa, dupa ce l-au povestit pe la televiziuni nationale, dupa ce i s-a cerut demisia... directorul DGASPC Bihor s-a ales cu o discreta reducere de salariu, pe trei luni. si, daca era dupa unii alesi, nici atata nu patea!

eu chiar am impresia ca, fiind cu gandul la o binemeritata si prea mult intarziata pensile, lui Cornel Popa nu-i mai pasa catusi de putin de imaginea lui. altfel n-ar face asa ceva! dar, care-i legatura dintre cei doi directori subordonati administratiei judetene, de ce or fi atat de cocolositi de seful lor? desigur, carnetul de partid e raspunsul. sunt colegi cu presedintele judetului.

uite d'aia, la noi, nu e cine sa-i scape pe cei care se sacrifica pentru a salva vieti omenesti. fiindca, la omenia lor, se raspunde cu neomenia sistemului parazitat de pile si tovarasi. fiindca, acolo sus, nu exista un dram de responsabilitate. fiindca nu exista raspundere si pentru ca orice cardasie de partid trece deasupra minimei morale si a bunului simt!

cum darcu' cred toti cei pusi pe cai mari ca sunt acolo doar pentru a nu putea fi atinsi de nimic?! cum nu le trece prin cap ca ar putea avea treaba, ca ar putea fi exemple, ca ar trebui sa fie, macar, oameni?!

uite d'aia ... "cad pasari albastre din cer".

plangem, vorbim despre sacrificiu, dam "like"-uri si "share"-uri, injuram... si caruta puterii merge inainte. ce mai conteaza cine-i pe capra! in tara asta, de la un anumit rang in sus, nimeni nu poate fi destul de vinovat, nici pentru hotii, nici pentru incompetenta, nici chiar pentru moartea cuiva. din nefericire, exemple sunt cu miile. carnetele de partid tin loc de diplome, de calitati si le dau imunitate.

masura unui sistem incompetent, care parca functioneaza din inertia chenzinei si a spagii, sunt vietile distruse ale celor de la baza piramidei sociale. si, cand acestia sunt eroi adevarati, contrastul dintre sacrificiul lor si mizeria morala a celor ce ne conduc bate la ochi in mod revoltator. ei, si? ne revoltam. ne trece... si apoi? gata. pana data viitoare, cand nepasarea si incompetenta celor care ne conduc au sa ne fie iar puse in fata de un destin exasperat care parca tot vrea sa se faca luat in seama: "treziti-va! asa nu se mai poate! faceti ceva! sunteti responsabili pentru vietile voastre!...".

si iata-ma in vrie. parca ma prabusesc. si ce daca?!