Ar fi câteva observaţii care, cred eu, trebuie
făcute în legătură cu iniţiativa primarului Ilie Bolojan privind ridicarea unei
parcări supraterane, cu mai multe etaje, în curtea unui imobil din centrul
oraşului, mai precis între străzile Aurel Lazăr şi Iosif Vulcan
Aş puncta, de la început,
trei lucruri care mie mi se par cel puţin stridente:
- Ce vor gândi oamenii din clădirea cu două etaje,
veche de circa o sută de ani, când în faţa ferestrelor lor va „creşte” o
structură, probabil în stil industrial? Desigur, nu au motive să privească cu prea mult optimism spre orizont.
- Cum să-ţi treacă prin cap ca una din căile de acces
spre parking sau din el, poate să fie poarta unui muzeu?! Este vorba de casa
memorială „Iosif Vulcan”, cea pe strada cu acelaşi nume. Aşa s-o fi gândit
primarul că trebuie să susţină cultura? Te pomeneşti că, la intrare, se vor da
două bilete; unul pentru parcare, celălalt pentru muzeu. Chiar şi folclorul
local se va îmbogăţi de pe urma acestei iniţiative cu expresia: „Afară muzeu, în curte ce vreau
eu”. Mă şi mir că oamenii de cultură, mai ales cei de la instituţia în cauză,
Direcţia judeţeană de profil, Consiliul Judeţean Bihor, în calitate de
proprietar al muzeului, n-au sărit încă să-l urecheze pe ambiţiosul nostru
primar.
-
Trebuie să nu prea înţelegi nimic din ceea ce
înseamnă gândire strategică, dacă te ambiţionezi să construieşti parcări chiar
în mijlocul oraşului. Exemple? Cea de pe străzile Tribunalului şi
Independenţei, viitoarea parcare de pe locul fostului stadion Voinţa, cea care
ar urma să fie construită în curtea primăriei şi, mă tem, lista va continua. Dacă nu eşti atât de nebun încât să îţi doreşti să sufoci de tot traficul din
zona centrală, vei face un inel de parcări la limita exterioară a acesteia, nicidecum
în inima ei. De acolo, până în centru, administraţia nu are decât să încurajeze
şi să dezvolte alternative de trafic: bilete cu preţ redus pentru două staţii,
maxi-taxi, biciclete, mă rog, soluţii sunt, nu e cazul să inventăm noi „oraşele
inteligente”. Altfel, sub presiunea tot mai mare a creşterii traficului, iată, incurajat să dea năvală în centru, ctitoriile "epocii Bolojan" riscă să devină o serie de splendide şi inutile ruine.
Adeseori mi se întâmplă
să-l văd, cu ochii minţii, pe primar ca şi pe un crud conducător
de oşti. Mi-l imaginez având în faţa sa o hartă cu toate proprietăţile
imobiliare ale Oradiei. Asemeni unui mare comandant, primarul vânează orice
spaţiu verde, orice curte, orice colţişor liniştit, urmărind să îl cotropească,
să îl folosească, să scoată un ban din el. Senzaţia mea e că acest război de
înstăpânire (ca orice război) e unul inuman şi este purtat împotriva bunului
simţ. Mă refer aici la ceea ce englezii numesc „common sense”. Dacă stau bine
să mă gândesc, cred că asta-i lipseşte cel mai mult administraţiei Bolojan,
acest simţ al măsurii, acest bun simţ – în sensul cel mai nobil al expresiei, puţină
aplecare spre estetica şi igiena locuirii unui oraş şi încă un dram de omenie.
Nu întotdeauna toate
ideile măritului conducător sunt bune, nu toate merg, nu toate se pot face. Dar
cine să-i spună şi cine să asculte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu