Din taxele şi
impozitele noastre, se duc banii pe Criş, doar că nu-i prea vedem încotro se
îndreaptă.
Asociaţia pentru
Promovarea Turismului în Oradea şi Regiune, pe scurt APTOR, un fel de
subsidiară a Primăriei, s-a gândit că a venit momentul să dea, nici mai mult,
nici mai puţin, decât 47.000 de lei pentru ca oraşul să aibă un „logo”.
Eu mă întreb la
ce-i trebuie Oradiei un logo, când are deja o stemă? Sau vechile însemne,
făcute ca la carte de specialişti în heraldică, reprezentative pentru
comunitate, nu mai corespund noilor cerinţe ale vremii? Revin, avem o stemă
frumoasă, inspirată din istoria acestui oraş, cuprinzătoare şi reprezentativă
pentru noi toţi. Blazonul acesta, care chiar înseamnă ceva, e prea puţin
cunoscut. Oare trebuie să îl schimbăm cu altceva, în loc să căutăm soluţii
pentru a-l promova aşa cum merită? E cam ca şi cum ai fi eşuat în viaţă şi, în
loc să încerci să schimbi ceva la tine, ai recurge la o schimbare de
identitate. L-am auzit, cu ceva timp în urmă, pe primarul Ilie Bolojan vorbind
despre predarea istoriei locale în şcolile orădene şi m-am bucurat. Acum APTOR
ne propune o nouă (altă) identitate. Poate că aşa sunt vremurile, ne promovăm
pe mai multe fronturi... Numa’ că, rupţi între încoace şi încolo, să nu ne
trezim că, de fapt, nu mai ştim pe unde suntem, să nu ne trezim pe nicăieri.
Senzaţia mea e că
„afacerea” asta e un fel de aflare în treabă, tipică pentru români şi, tare mă
tem, în interesul cuiva anume. De altfel s-au şi auzit voci care spun că deja
treaba e ca şi făcută şi că acest concurs e unul cu „precomandă”. Nici n-ar fi
pentru prima dată. Concursuri „cu cântec” au mai fost câteva sub regimul
preacinstitului nostru primar. Aceasta ar putea fi o explicaţie pentru faptul
că publicul, plătitorul de taxe, nu are niciun cuvânt de spus într-o chestiune
care, dacă e să judecăm drept, ne priveşte pe toţi, pentru că ar trebui să ne
reprezinte şi să ne identificăm cu ea.
În scopul
alegerii celui mai bun logo pentru Oradea se organizează un concurs de idei.
Premiul, după cum vă spuneam, 47.000 de lei! Juriul care îl va alege pe
fericitul câştigător al acestui consistent onorariu are o componenţă cel puţin
interesantă. S-ar putea spune că noul logo şi, în mare, juraţii care îl vor
alege ar urma să reprezinte un oraş al conducătorilor de businessuri şi al
investitorilor, mai puţin sau deloc, al oamenilor săi. Nu pledez pentru o
„democraţie populară”, dar nici aşa un vid de reprezentare sau implicare
publică în luarea deciziei nu mi se pare deloc onorabil. Am mai văzut în Oradea
destule decizii luate, cică, în interesul orădenilor, peste capul şi voinţa
lor... Când e vorba de logo, o astfel de abordare poate fi de-a dreptul
catastrofală. Riscăm să ne alegem cu o „marfă” care e strict pentru uz extern,
comercial, ceva care nu înseamnă nimic pentru orădean.
E de-a dreptul
frapant faptul că doi dintre membrii juriului reprezintă compania RCS&RDS.
Nici nu mai ştii dacă asta e firma de casă a primăriei sau dacă administraţia
orădeană a ajuns la cheremul lor. Din juriu mai face parte un reprezentant al
complexului Lotus. Din partea ăstora mă aştept să propună un logo ce ne va
aminti de copacul secular pe care l-au tăiat pentru a-şi extinde cârciuma de pe
malul Crişului. Chiar dacă nu va îmbogăţi cu oxigen atmosfera oraşului, ar
putea fi un minim gest de reparaţie morală. Din aceleaşi juriu mai face parte o
doamnă, director de marketing al hotelului Ramada, care – frapantă coincidenţă
– se întâmplă să fie soţia unui consilier local PNL. Evident, opoziţia nu are
loc într-o asemenea rafinată companie, deşi, cum spuneam, noul logo ar trebui
să fie al tuturor. Despre jurnalistul Mircea Chirilă se pot spune multe,
esenţială e întrebarea: ce îl recomandă pentru onoarea de a fi membru al
acestei importante comisii, diploma de inginer? Probabil, ştiind că proiectul
va naşte multe discuţii, căutătorii de logo s-au gândit că, prin Chirilă, pot
câştiga uşor măcar bunăvoinţa celui mai colţos ziar local. Cât despre
reprezentantul societăţii civile... „numai de bine”. Cătălin Popa, patronul
Fundaţiei Comunitare Oradea, e unul dintre „civicii” care n-au deranjat regimul
Bolojan, deci este numai bun să reprezinte opinia publică în acest demers,
repet, pe cât de inutil, pe atât de important.
Şi ar mai fi
ceva. Citesc că un grup de specialişti, bine plătiţi evident, a lucrat din greu
pentru a descoperi „esenţa brandului” numit Oradea. Aceasta ar fi: „Oraşul în
care te regăseşti”. Cum s-ar zice, ca nişte păcătoşi, ca nişte ignoranţi ce
suntem, am fost pierduţi şi iată-ne regăsiţi (salvaţi spiritual) în Oradea,
oraşul izbăvirii noastre?! Sau, mai degrabă, ideea se leagă de promovarea
Oradiei ca un oraş ce răspunde aşteptărilor tuturor (poate mai puţin celor ale
propriilor locuitori)? Vă mai amintiţi, nu-i aşa?, făcătura aia de marketing
ieftin cu destinaţia turistică în faţa căreia pălesc Parisul şi Barcelona. Hai
să fim serioşi! Eu cred că oraşul meu e altceva, e în altă parte, nicidecum în
„esenţa” asta tratată ca un brand străin.
Rămân la ideea că
Oradea chiar merită mai mult! Deocamdată, mă opresc aici. Hai să vedem ce o să
iasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu