Cazul şi Viteazu’

Citesc şi nu-mi vine să-mi cred ochilor. Ce-i drept, nu-i pentru prima oară când Ilie Bolojan mă pune într-o astfel de situaţie. Să fie oare adevărat? Primarul Oradiei a decis să aloce 54.000 de lei, adică 540 de milioane de lei vechi sau, ca să fie mai clar, peste jumătate de miliard!, pentru un studiu, profesionist, care să-i ofere noi argumente în vederea relocării statuii lui Mihai Viteazul, aflată încă în Piaţa Unirii din centrul Oradiei.

Fără discuţie, una din cele mai pregnante calităţi ale primarului e tenacitatea. Nu renunţă niciodată, nici chiar atunci când pare că a făcut-o. Meciul ăsta, al statuilor, Mihai sau Ferdinand?, părea jucat. Ne-am înşelat!

Problema e că „toana” asta de primar ne costă ceva. Oare toate-s făcute în Oradea? Oare banii noştri nu merită ceva mai mult respect, o mai bună chiverniseală? Înţeleg să plăteşti, cât face, pentru un studiu care să susţină proiectul unei şosele sau să evalueze importanţa realizării unei parcări, dar pentru un moft sau pentru o promisiune făcută – probabil – în nume propriu, Casei Regale, găsesc că a cam mult. Poate chiar prea mult!

Asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că banii ăştia, mulţi, puţini, câţi or fi ei, nu-i dă primarul Bolojan din buzunarul lui, ci tot de la bugetul local, adică tot din banii noştri, se dau.

Ah, şi ar mai fi un amănunt! Sigur, după cum ştim, domnia sa nu e încurcă în aşa ceva. Am stabilit doar că e un tip de o rară tenacitate. Dar, totuşi. I-a întrebat Ilie Bolojan pe orădeni care statuie ar fi mai potrivită pentru a trona în centrul oraşului lor? Că, dacă ar fi după mintea mea, eu aş opta pentru întemeietorul urbei, Regele Ladislau. Hai să trecem şi peste asta şi să observăm, dacă mai avem curajul necesar, că a „marca” inima unui oraş după bunul tău plac e un alt fel de abuz, unul de proporţii... istorice.

Sigur, nu pentru asta o să-l salte DNA-ul, dar, tocmai de aceea, Ilie Bolojan are toate şansele să rămână în istorie ca primarul ce lucra sub deviza: „Pohta ce-am poftit”. Foarte potrivit!