Primarul care „se joacă cu focul”

După cum ştim azi, când Nero a dat foc Romei a făcut-o în scopul de a câştiga teren pentru noi construcţii. Dar Nero a fost un tiran.

La noi, în Oradea, „focurile” sunt mai mici. Administraţia demolează cinci case aici, şase dincolo. Recent s-a anunţat că nu mai puţin de 20 de imobile din zona Dimitrie Cantemir vor fi rase de pe faţa pământului. Nimeni nu spune nimic, pentru că, voit sau nu, cei care s-ar putea revolta nu fac masă critică, nu sunt atât de mulţi încât să conteze. Societatea civilă şi presa par, la rândul lor, să consimtă prin tăcere. Se cârcoteşte pe la colţuri, „victimele” se plâng în şoaptă; „Ce putem face noi, suntem prea mici”, se mai face haz de necaz. Nici poveste să îşi pună cineva problema traumelor morale suferite de „strămutaţii” administraţiei Bolojan. În general, pare că nu-i pasă nimănui. Suntem pe cont propriu. Scapă cine poate! Eu cred că banii, chiar şi când sunt daţi cu generozitate de primărie, nu vindecă orice. Mă întreb dacă, până la urmă, se va găsi cineva să spună „Hooo”! Probabil că nu. Principiul „Divide et impera” funcţionează de minune şi în această situaţie. Oradea - spun asta cu maxim regret - nu mai e, nici nu ştiu dacă a fost?, o societate funcţională, o democraţie locală.

E clar că primarul Ilie Bolojan şi-a propus să rămână în istorie ca omul care a schimbat faţa Oradiei, a şi dat de înţeles că gândeşte la scara la care, acum o sută de ani, lucrau cei din familia Rimanóczy. Doar că - să-mi fie cu iertare - parcă e mult prea puţin stil şi mai puţină tăinicie în lucrarea contemporanului nostru. Şi, până la urmă, ar trebui să ne lămurim cu o chestie, iubim Oradea aşa cum e ea şi vrem să păstrăm acest patrimoniu, de care - chipurile - suntem tare mândri, sau vrem să transformăm profund oraşul, în cadrul unui experiment al cărui rezultat, zic eu, judecând după ce se întâmplă în jur, riscă să nască o struţocămilă?

Mie îmi vine greu să accept ideea că a păstra poate fi egal cu: a tăia, a demola, a moderniza... Vorba evreului, „Una-i una, alta-i alta”. Şi, în acest caz, trebuie să mă întreb, până la urmă, oraşul ăsta are în fruntea sa un primar sau un tiran?