Defilare - în Piaţa Unirii

M-a pus dracu’ să trec, la ceas de seară târzie, prin Piaţa Unirii. Dezolant. Lumina-i puţină sau prost instalaltă, peste pavajul proaspăt pus sunt bălţi şi copacii, ca şi lui Pristanda, nu-mi ieşeau nicicum la numărătoare. Când a tăiat, fără autorizaţie, cei 9 stejari, primarul Ilie Bolojan a spus – verificaţi dacă nu mă credeţi pe cuvânt – că vor fi plantaţi alţii. Fix 137! Socotind eu că s-a terminat „sezonul” plantărilor în Piaţa Unirii, m-am apucat să număr. Nici vorbă! Poate, dacă o fi să punem la socoteală şi fiecare fir din fiecare tufă... iese.

Ce ziceţi, destule motive să mă întristez?

Dar, cum mergeam eu aşa, pe mijlocul pieţei, dinspre strada Avram Iancu, către pod, m-am înveselit brusc. Am descoperit că genialul proiect i-a furat locului caracterul de spaţiu ceremonial. Cu alte cuvinte, platoul din faţa statuii lui Mihai Viteazul nu mai este propice desfăşurării manifestărilor oficiale. Pe lângă faptul că locul e înclinat, vă puteţi imagina garda militară bătând pas de defilare, cu cântec, drept către staţia ca o cutie de conservă?!

Refrenul din cătănie: „Mândră ţară, tânăr colţ de rai...”, cu parafraza „Noi mărşăluim spre staţia de tramvai”. M-a însoţit şi m-a înveselit până acasă.