O scrisoare... deschisa

Deloc stimate şi prea puţin iubite domnule director Stănel Necula,

La data de 02 ianuarie 2017, când m-am întors din vacanţa prilejuită de intrarea în noul an, am avut neplăcuta surpriză de a constata că în locuinţa mea erau 15 ºC. De atunci, zi de zi, când mă întorc de la serviciu, descopăr că, fără excepţie, caloriferele sunt reci. Pentru corecta dumneavoastră informare, mă simt dator să precizez că locuiesc la etajul X, în ultima „unitate locativă de pe coloană”. Conform spuselor celor de la asociaţie, agentul termic nu ajunge până aici, pentru că – datorită grijii pe care ne-o purtaţi - acesta n-ar avea presiunea necesară unei asemenea „performanţe tehnice”. În lipsa unei explicaţii mai bune pentru acest fenomen, sunt înclinat să cred că vă bateţi joc de mine. Nu ştiu cu ce v-am putut supăra, dar nu pot să nu mă întreb: oare chiar opriţi căldura atunci când sunt plecat sau există ore la care reduceţi presiunea în mod egal pentru toată lumea?

În această plăcută situaţie, prima activitate, obligatorie atunci când revin acasă, a devenit „aerisirea” caloriferelor. Da, ştiu că aţi decretat că e ilegal să fac asta. Acum, ar fi culmea să mă amendaţi pentru că râvnesc şi eu, legitim aş spune, să trăiesc decent în propria-mi casă! Ieri, a fost necesar să repet operaţiunea chiar de trei ori! Căldura se încăpăţâna să nu reziste în caloriferele mele. Uneori, în timpul operaţiunii de aerisire, constat că apa abia curge. Ca un profan ce sunt, socotesc că nu aveţi nici măcar apă în... instalaţie. După o noapte cum nu pot decât să vă doresc cât mai multe, am constatat din nou că doar unul dintre cele trei calorifere ale locuinţei era cald. Întreb, nu dau cu paru’, ar fi oare imposibil ca termocentrala asta minunată pe care o are Oradea şi întregul sistem de încălzire să funcţioneze constant în aceiaşi parametri?

De când mă bucur de acest „tratament special” din partea regiei pe care o conduceţi, mi s-au uscat plantele din apartament – evident au pierit de frig –, în orele petrecute acasă nu pot decât să stau încotoşmănit, sub o pătură, am ajuns să-mi petrec noaptea într-un sac de dormit, ca într-un bivuac de iarnă, iar din cauza frigului, pereţii casei mele au început să facă mucegai pe la colţuri. Mai mult, zilele trecute, am primit câţiva prieteni. Vizita a fost, cum se spune, scurtă, dar plăcută. Scurtă pentru că şi lor le-a fost frig! Iată deci, domnule director, cum aţi ajuns să-mi periclitaţi nu doar sănătatea, casa, ci şi viaţa socială! În nopţile reci visez peşteri de gheaţă şi calorifere care crapă sub presiunea sloiurilor din interior, iar în cele mai calde mă văd strămutat în lumi exotice, unde instalaţia de încălzire casnică e doar o frisonantă amintire.

Fiind bine crescut de părinţi, nu îmi permit să las să treacă o lună fără a-mi achita cheltuielile de întreţinere. Constat cu amărăciune că, în schimb, dumneavoastră şi cei care v-au pus în funcţie pare că nu aţi beneficiat de aceeaşi aleasă educaţie. Am impresia că vă bateţi joc de mine şi, culmea!, eu plătesc pentru acest „tratament”. Fiindcă nu sunt director peste două regii locale, ca şi dumneavoastră, şi nici n-am primit niciodată „salarii nesimţite”, ca să folosesc o expresie la modă, vă rog să mă credeţi, pentru mine banii plătiţi lunar la „asociaţie” contează! Dată fiind situaţia expusă mai sus, mi-a trecut prin cap că, în semn de protest, ar trebui să nu-mi achit nici eu cheltuielile de întreţinere până când instituţia pe care o reprezentaţi nu îşi va achita onorabil sarcinile legate de furnizarea căldurii şi a apei calde. Cred că veţi fi de acord cu mine, cea mai elementară logică te îndeamnă să nu plăteşti pentru ceva ce nu primeşti! Da, da, ştiu, aveţi ac de cojocul rău platnicilor. În cele din urmă m-aţi putea lăsa fără casă, nu-i aşa? Aşa stând lucrurile, adică în situaţia în care eu sunt cu spatele la zid şi, din câte se vede, nu am ce face, trebuie măcar să vă întreb: cât va mai dura această bătaie de joc? Până la primăvară, nu-i aşa?!

Părerea mea personală, care ştiu că vă lasă rece, este că termoficarea orădeană e un eşec mai grandios decât amenajarea dealului Ciuperca. Doar că, la fel ca în cazul unui aisberg, partea nevăzută se află sub mare. Sub o mare de nesimţire!

Domnule director, am trăit vremurile „regimului de tristă amintire” şi, spre mândria dumneavoastră şi a decidenţilor politici care v-au „uns” în această funcţie, pot să vă spun că, din perspectiva confortului locativ, nu simt nicio diferenţă! Sau, totuşi, una există, atunci era frig, dar plăteam puţin, acum aceleaşi condiţii „de lux” costă! Poate, cine ştie?, într-un gigantesc efort de voinţă, puteţi face ceva care să vă scoată din jenanta situaţie în care, scuzaţi-mă, nu meritaţi nici unul din cele două salarii pe care le încasaţi.

Cu sinceră răceală,

Florin Budea