Fierbinteli trecatoare

Mai ieri, un prieten, Tomi, locuitor al Oradiei posta, pe facebook, următorul mesaj: „Azi, vecinii mei s-au adunat în faţa blocului. Sunt supărati că, pentru luna februarie, faţă de cea precedentă, cheltuielile de întreţinere ajung la 150-200 de lei, pentru un apartament cu două camere. Şi asta în condiţiile în care febraurie a fost mai caldă decât prima lună din an şi mai scurtă, 28 de zile. Ce se întâmplă? Din câte ştiu, nu s-a scumpit căldura”.

Observaţiile amicului meu au prilejuit un lung şir de replici şi comentarii. Evident, oamenii sunt nemulţumiţi. Aceeaşi stare de fapt era prezentată şi într-un material de presă, publicat în urmă cu câteva zile de Bihoreanul (http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6/ieftiniti-incalzirea-noul-cet-aduce-bani-grei-orasului-dar-primarul-bolojan-nu-mareste-subventia-132649.html). Fiindcă sunt destui orădeni care nu-şi mai pot permite să achite cheltuielile de întreţinere, tot mai mari de la un an la altul, asociaţiile de locatari somează Primăria să mai taie din costurile aferente locuirii.

Nu sunt puţini cei care spun că, între timp, casele lor nu au devenit mai mari şi, din câte se ştie, cel puţin oficial, nici preţul pe care ei îl plătesc pentru agentul termic nu a crescut. Explicaţia oficială e că a fost mai frig în această iarnă şi, pe cale de consecinţă, centrala a ars mai mult gaz pentru a ne asigura confortul termic în locuinţe. În ce măsură a izbutit, e altă discuţie. Ideea e că suntem buni de plată.

Din câte am reuşit eu să aflu, conform contractului, furnizorul se obligă să ne asigure încălzirea spaţiilor de locuit, suprafaţă/parametrii de confort. De aici mai departe e treaba lui. Aducerea în discuţie a „iernii aspre” seamănă cu stiuaţia în care şoferul de autobuz le-ar cere pasagerilor mai mulţi bani, pe motiv că vântul, care bate din faţă, măreşte consumul de combustibil. Poate mă înşel, dar n-am auzit niciodată ca furnizorul de energie electrică să mărească factura pe motiv că furtuna a culcat la pământ o parte a reţelei de distribuţie.

Din materialul de presă citat mai sus, am reţinut dorinţa primarului Ilie Bolojan de a face din furnizorul de agent termic o societate care să producă profit. Desigur, pe spezele noastre. Am mai spus-o, nu cred că e corect ca o regie de interes local să ajungă în situaţia de a îşi exploata principalii acţionari, care sunt tocmai cetăţenii. CET-ul cel vechi, la fel ca şi cel nou, nu ar fi existat fără contribuţia noastră. Şi poftim recunoştinţă!

Evident, însă, domnul primar are o altă viziune. Eu insist, ca prostu’, şi tot zic că e uşor să faci performanţă administrativă dacă aceasta e finanţată pe banii cetăţenilor. Dar, cu puţină îngăduinţă, putem spune că se poate şi asta, cel puţin atâta timp cât orădenii consimt, prin alegeri sau prin tăcere, la acest tip de politică. Însă, iată că oamenii încep să se adune în faţa blocurilor. Numărul celor care cred că e tot mai scump să fii orădean creşte de la an la an. Suntem, oare, noi vinovaţi că veniturile noastre nu ţin pasul cu „aspiraţiile” administraţiei? Să ne mutăm la ţară?

Dar, iată, a venit primăvara! Cum cresc ştevia şi urzicile, facturile la întreţinere scad. Plata întreţinerii nu ne mai arde... până iarna viitoare.