marți, 8 iulie 2014

alienare

... si vindecare

nu am pretentia ca spun ceva nou, telefoanele de ultima generatie, tabletele, playere-le de tot felul, ne tin conectati la o lume care nu exista, indepartandu-ne tot mai mult de realitate, de ceilalti, de noi, de lumea adevarata, de ... tot.

mi-a fost dat sa vad o scena care nu face dacat sa confirme teza care, repet, nu-mi apartine.

la umbra deasa a platanilor de pe strada Sfantul Apostol Andrei, se plimbau ieri dupa-amiaza o mama si cele doua fetite ale ei, niciuna mai mare de vreo cinci anisori.

copilele au ramas putin in urma, admirand o tufa de flori mari si colorate. petalele ca de catifea, rosii, portocalii, abe, roz... stralucitor de crude, carnoase, se legau in cupe mari cat chipurile lor inocente.

fericite de asemenea descoperire, copilele au smuls cate o floare si-au pornit in fuga spre mama lor. voiau sa daruiasca putin din frumusetea ce le-a iesit inainte, celei mai dragi fiinte.

"mama, mama, mama!", s-a auzit, de mai multe ori, atat de tare cat de au putut ele sa strige din piepturile lor de copil.

mama era cu ochii lipiti de ecranul smartphone-ului, mai mare decat palma ei.

"ce vreti?! de ce tipati asa?!", a raspuns femeia, smulsa din lumea "cealalta" si, de accea, vizibil iritata.

insa n-a trecut mai mult de o clipa si, pusa in fata gestului de iubire facut de copii ei, femeia s-a schimbat la fata si si-a indulcit tonul.

telefonul a disparut imediat in geanta iar mainile ei, pana atunci ocupate cu tastele pe care de fapt nu le poti atinge, s-au daruit celor doua fetite. o mama, doua chipuri de inger si doua flori, fac un buchet de fericire.

s-ar parea ca, totusi, dragostea e mai puternica decat tehnologia. sper ca e asa!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu