Destine paralele - Sulina si Rosia Montana

Cum, după vacanța petrecută la Sulina, încă mă mâncau tălpile, am plecat la Roșia Montană. Taman la timp pentru Fân Fest și numai bine pentru a mă convinge că o paralelă între orașul de la porțile Dunării și urbea cea veche de la poalele Apusenilor nu e nicidecum deplasată. Cândva, au fost amândouă foarte bogate. Sulina de pe urma comerțului, Roșia Montană datorită mineritului aurifer.

Cele două localități au, deopotrivă, case nemaipomenit de frumoase ce trebuie salvate. Casele acestea sunt o istorie pe cale de dispariție și au o frumusețe specifică ce riscă să se piardă, fiind amenințată de cei dornici să facă bani, rapid, sigur și cu orice preț.

La Sulina sunt mulți marinari fără vapoare. La Roșia Montană sunt mineri fără mine.

Sulina are ape și pește, Roșia Montană are munți și virșli și... pălincă! În Deltă e stuf, în munți sunt brazi. Cât toate astea, de aici și de acolo, or mai fi să fie...
Localitățile astea sunt, și una și alta, departe de lume. E greu să ajungi până la Sulina, cu vaporul, dar mi-au trebuit unsprezece ore să ajung de la  Roșia Montană la Oradea pe jos, cu autobuzul și, în final, cu trenul. Întâmplare sau nu, de la Oradea la Sulina cam tot atâta am făcut.

Sulina are un celebru cimitir cosmopolit. Roșia Montană are - poate nu știați - un cimitir romano-catolic unde își dorm somnul de veci, în bună pace, români și unguri și nemți și unii care, probabil, nici la vremea lor n-or fi știut cu siguranță ce sunt.
Sulina l-a avut pe Jean Barth și Roșia Montană pe Simion Balint. Într-un fel sau altul, și unul și celălalt, au făcut istorie.
Și un loc și celălalt are un potențial fantastic și o valoare extraordinară. Sulina poate fi un al doilea Balcic, așezat la gurile Dunării, iar Roșia Montană poate deveni o Elveție transilvăneană. Ele trebuie, nu doar salvate, ci și păstrate în viață. Cine? Când? Cum? Astea sunt, deocamdată, întrebări fără răspuns.