salutari!

gata, nu mai pot! m-am saturat sa tot aud in jurul meu "buna" si "salut".

pai ce fel de a saluta e acesta? unde sunt cei 7 ani de acasa? n-ar fi rau ca, din cand in cand, sa ne amintim ca felul in care salutam ne reprezinta. ce poti gandi despre cei care saluta astfel? cu sunt comozi, indolenti, lipsiti de orizont sufletesc si spiritual?

sa fie asa de greu sa spui "buna ziua"?

cand o doamna sau o domnisoara saluta cu "buna", imi vine sa-i trantesc, ma iertati va rog, "buna esti tu" sau - dupa caz - "buna erai, probabil, candva".

dar unui barbat ce sa-i zici? "buna ce?", "buna, vodca?!'".

cu "salut" e ceva mai incurcata treaba. dupa aceasta expresie astept, de fiecare data, salutul. eu o percep ca si pe un moment de pauza, ca si pe trei puncte de suspensie, ca si cum personajul nu si-ar gasi cuvintele necesare pentru a da viata formulei de salut corespunzatoare imprejurarilor. asa cum e usor de inteles, salutul in sine nu vine. e ca si cum persoana ar sti ca trebuie sa dea "buna ziua" dar nu isi aduce aminte care-i formula magica.

cu "te salut" ma impac ceva mai bine. e ca si cum mi s-ar ingadui mie sa-mi aleg formula. poate in functie de dispozitie sau de inspiratia mea, fiindca - e clar - pe a lui nu pot conta.

am ajuns poate la varsta conservatorismului, sunt poate un tip de moda veche. dar gasesc ca e asa de simplu si de frumos sa spui: "buna ziua!". nici nu e nevoie de ceva mai mult. simplu si frumos!

sa nu ma intelegeti gresit, mi-e perfect OK sa mi se spuna: "ciao", "szia", "hello"... oricum, numai nu "buna" sau "salut".

nu stiu ce am cu ele. imi sunt la fel de nesuferite ca si celebra formula prin care trimiti, iremediabil, pe cineva la plimbare: "hai, pa!" sau varianta ei mai clasica: "hai sictir!".

sa aveti o zi frumoasa!
f

P.S. pe de alta parte, un - sincer - "Doamne ajuta!" mi se pare datator de speranta.