batranul l-a tinut la scoala, l-a bagat in slujbe... l-a facut om, adica. asta a fost recunostinta fiului. poata ca si el a fost vinovat. pe langa tot ce i-a dat, a uitat sa-l invete un lucru esential pentru a-l face om: recunostinta.
asa ca, in cele din urma, acum vreo 25 de ani, fiul si-a vandut tatal, ca sa se inalte pe el insusi. spalarea creierelor, in comunism, era intrecuta ca oroare doar de stricarea sufletelor. au fost copii care si-au turnat parintii, insa de parinti care sa isi fi tradat copii nu am auzit.
cred ca si cel mai odios criminal al istoriei merita sa fie iubit, macar de copilul sau.
si, in acest context, nu pot sa nu-mi aduc din nou aminte de celebrele vorbe ale lui Hugo, care spunea ca "ingratitudinea este cea mai eclatanta dovada a lipsei de caracter".
ca o intamplare, tot ieri, citind din "jurnalul unui jurnalist fara jurnal", a lui I.D. Sarbu, descopar acest fragment despre tradare si ipocrizie.
"am mare respect pentru profesiunea de curva - imi cer iertare mie insumi ca folosesc acest cuvant pentru a defini acesti escroci de tip nou, care confunda fesul cu interesul si gandirea cu razgandirea continua, fara de nicio rusine. imi place strigatura populara pe care am auzit-o in gara din Livezeni: <<Curva-i curva pana moare/ Si marxistul pana-l doare>>".
nu ma astept ca "personajul" sa se prinda si, cu atat mai putin, sa-i fie rusine. e naravit in rele si incurabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu