Dileme noi la referendum vechi

Dacă am deschis cutia Pandorei, cu privire la povestea asta care pune în discuţie legalitatea organizării referendumului, se tot adună noi semne de întrebare. Eu zic că subiectul ar trebui să-i preocupe foarte serios, în egală măsură pe politicieni, pe jurişti, pe prefect, pe reprezentanţii instituţiilor, pe toţi cei ce au un rol în organizarea alegerilor, presa, şi, în cele din urmă, pe fiecare dintre noi.

Dar să revenim la semnele de întrebare. Aş fi curios să ştiu dacă în comuna Sînmartin se organizează alegeri locale, la 5 iunie 2016?

Teoretic, din moment ce locuitorii comunei Sînmartin s-au pronunţat pentru „unirea” cu Oradea, scrutinul de peste trei luni nu mai are sens. Tot ce le rămâne de făcut vecinilor noştri este să aştepte ca, în sfârşit, să-i iasă şi primarului Ilie Bolojan socotelile, la el acasă.

Dar, dacă nu se organizează alegeri în Sînmartin, şi – prin cine ştie ce întâmplare – referendumul de la Oradea pică din nou, cine va conduce comuna în următorii patru ani? Din moment ce fuziunea n-a avut încă loc, bunul simţ spune că Sînmartinul trebuie să organizeze şi el alegeri locale.

Dar dacă, de data asta, referendumul trece?! Ce se va întâmpla cu primarul şi cu toată garnitura de consilieri proaspăt aleşi? În calitate de edil al noii metropole, Ilie Bolojan poate să le strângă mâna şi o să-i trimită acasă? E clar că n-o să le dea tuturor câte o sinecură, precum se zvoneşte că i-a promis primarului în funcţie, Lucian Popuş, un loc în Senat. Sau da?

Cu riscul, asumat, de a părea cârcotaş, pentru că răspunsul la aceste întrebări chiar ar trebui să conteze, dacă cuiva i-ar păsa de „blazonul” instituţiilor statului, de respectarea legilor, a votului fiecăruia dintre noi şi, în cele din urmă, a principiilor esenţiale ale democraţiei, nu cred că putem trece cu vederea această situaţie. Autorităţile au obligaţia să lămurească lucrurile!

Harababura asta, pe care, deocamdată, toţi se fac că o ascund sub preş, are o singură cauză, faptul că cineva, Ilie Bolojan adică, se încăpăţânează să ne pricopsească cu orice preţ, la nevoie, trecând chiar peste lege. Din păcate, pentru el şi pentru noi în egală măsură, lucrurile făcute anapoda, până la urmă, se răzbună.

P.S. Am întrebat şi eu profesori de drept, ca să aflu cum stau lucrurile. Cei cu care am discutat mi-au spus că, în situaţia dată, nu se poate ca la Sînmartin să nu fie organizate alegeri locale. Chiar dacă trece, spun ei, referendumul va deveni efectiv (adică va produce consecinţe pentru cele două unităţi administrativ teritoriale) de abia din anul 2020. Dar, până atunci, cine ştie ce-o să mai fie!

P.P.S. Şi am mai aflat ceva! Există, în ţară, un fel de precedent care demonstrează că ideea cu „economia” pe care Oradea ar face-o dacă ar „comasa” votul în alegerile locale cu cel de la referendum nu ţine. S-a mai încercat. Replica autorităţilor statului către cele locale a fost: „Referendumul vă priveşte, noi nu decontăm cheltuielile legate de consultarea populară”. Mai pe scurt, statul plăteşte pentru alegeri, dar nu şi pentru ambiţiile unui primar. Ar fi treaba noastră, iar decontul nu se poate face jumi-juma. În plus, surse autorizate spun că secţiile de vot nu pot fi comasate, că listele electorale trebuie să fie diferite, că personalul celor două secţii nu poate fi acelaşi, că până şi calculul procentual al prezenţei la vot este altul, că procedurile celor două tipuri de vot nu sunt la fel, etc. Deci, una peste alta, dacă ţine la ideea referendumului, primarul Ilie Bolojan ar trebui să se apuce să-l organizeze şi să vadă de unde scoate bani pentu „distracţia” asta!

Vom mai reveni, fiindcă mai avem ce povesti!