Dacă urmăreşti
mişcările administraţiei locale orădene n-ai cum să nu îţi ieşi din fire. Câtă
nesimţire, cât dispreţ faţă de noi! Citesc că Stănel Nicula, mare şef peste tot
ce înseamnă producţie şi distribuţie de agent termic şi apă caldă în Oradea,
unul din cei doi principali vinovaţi pentru faptul că astă iarnă am tremurat în
case şi ne-am spălat, deseori, numai cu apă rece, a propus şi a obţinut, în
C.A., demiterea directorului tehnic, Mihai Cabai.
Adică, Nicula, cel cu
două salarii babane şi cu un uriaş roi de muşte pe căciulă, îl scoate din schemă pe
adjunctul său, cel care măcar a avut bunul simţ să se întâlnească cu oamenii şi
să încerce unele explicaţii. E drept, acestea nu ţineau nimănui de cald, dar, măcar, ţineau
de bunul simţ elementar al unui exerciţiu de comunicare cu beneficiarii.
Eliminarea lui Cabai,
vine în contextul esenţial în care, după societatea civilă, şi grupul de
consilieri PSD cere demiterea lui Stănel Necula. Aşa se face că totul arată ca
şi cum, strânsă cu uşa, administraţia Bolojan ar fi găsit un „Acar Păun”.
Oare am uitat că
Stănel Nicula a fost adus la Oradea de însuşi primarul Ilie Bolojan? Oare
nimeni nu mai ţine minte că, pe când discuţiile despre desele avarii de la CET
dădeau în clocot, primarul şi-a asumat „personal răspunderea” pentru ceea ce se
întâmplă cu sistemul de termoficare?! Păi, dacă el şi-a asumat responsabilitatea
politică, şi dacă tot a venit vremea socotelilor, ce-ar fi ca domnul Bolojan să
fie bărbat până la capăt?
Ei, nu! La noi, aşa
ceva nu se face. E mai simplu să sacrifici pioni, să găseşti ţapi ispăşitori,
să dai norodului sânge, ce dacă e nevinovat?!, doar ca primarul şi clica lui să
salveze aparenţele. Însă, nici aparenţele nu ţin de cald.
Dispreţul faţă de
orădeni, teama de a îşi asuma răspunderile ce decurg din eşecul unor proiecte,
distanţa dintre noi şi cei care pretind că ne reprezintă sunt, din nou, la fel
de vizibile ca norul cel negru ce iese pe hornul CET-ului. Iar, acum ca şi pe termen lung, consecinţele
aceste poluări morale sunt mai periculoase decât cele, extrem de grave, ale
poluării fizice la care suntem supuşi de patru ani încoace. E vremea să nu mai fim luaţi de proşti! Decât dacă, Doamne
fereşte!, nu cumva ne place...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu