Se petrec în jurul
nostru fapte care pot lesne să năucească orice om cu mintea întreagă. De pildă,
zilele acestea, două instanţe orădene au pus, desigur, fără voia şi fără ştirea
lor, semnul de aproximativ egal între
tăierea, fără autorizaţie, a zece stejari din Piaţa Unirii şi vreo 250 de
şpăgi, încasate de un medic orădean „specializat” în pensionări pe caz de boală
şi de interes personal.
Să îmi explic
nedumerirea.
Deci, pe de o
parte, onor Primăria Oradiei taie cei zece copaci, râzându-i în nas unei autorităţi
publice, în speţă Agenţia de Protecţie a Mediului Bihor, care o avertizase
că nu are dreptul să purceadă la abuziva defrişare petrecută în inima oraşului,
şi scapă numai cu un „avertisment”! Eu unul nici n-am ştiut să existe „pedeapsa”
aceasta dar, mă rog, nici nu pretind că le-aş şti pe toate.
În celălalt caz, stimabilul,
respectabilul, dă sute de pensii nejustificate, unor bolnavi închipuiţi, din
banii noştri, pe banii „clienţilor”, care au devenit apoi banii lui, şi scapă cu „suspendare”!
Pot, în acest caz, să mă întreb – în mod legitim – câţi dintre clienţii doctorului Pleaşcă au rude pe sus, rude care, la rândul lor, i-au uşurat
acestuia sentinţa? Situaţii similare, adevărate lanţuri ale slăbiciunilor, sunt,
din păcate, destule pe tapet, chiar în aceste zile şi chiar aici, în Bihor.
Puse una lângă
alta, cele două decizii ale instanţei nu par decât să probeze încă o dată ideea
că, în România, poţi să faci orice, să sfidezi autoritatea statului sau să fii
şpăgar cu simbrie la stat, şi – dacă eşti destul de sus – să scapi aşa uşor, ca şi
cum, întâmplător, ţi-ar fi trecut glonţul pe lângă ureche.
Fără nici un fel de
pretenţii, recunoscând că nu mai ţin minte cine ştie ce din anii petrecuţi la
Facultarea de Drept, îndrăznesc totuşi să scriu că unul din scopurile justiţiei
este acela de a asigura o oarecare morală în viaţa publică şi de a apăra unele valori sociale.
Dar, văzând toate astea, nu poţi să nu te întrebi unde-i „măsura din toate”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu