A treia ţeapă

Cine s-a gândit că ar fi în spiritul unei administraţii liberale să caute apropierea de organizaţiile societăţii civile, să fie sprijin şi partener al acestora, să... facă bine să se mai gândească!

Ieri, asumându-şi o iniţiativă a adiminstraţiei Bolojan, Consiliul Local Oradea a dat încă o lovitură asociaţiilor şi fundaţiilor ce funcţionează în oraş. Chiriile au fost mărite cu aproape 400%!

În urmă cu ceva timp, acelaşi Consiliu, din iniţiativa aceluiaşi primar, a decis să desfiinţeze toate finanţările acordate până atunci asociaţiilor, în funcţie de proiectele propuse de ele.

Acum, deci, s-au săltat chiriile. Episodul îmi aminteşte de momentul când, decis – chipurile – să desfiinţeze chioşcurile din Parcul 1 Decembrie, Ilie Bolojan le-a mărit chiria cam tot aşa. De atunci primarul are pe conştiinţă o viaţă de om. Acum ar putea purta şi povara unor idealuri spulberate. Mă rog, ar putea... dacă ar şti ce-s alea.

La Ilie Bolojan nu e loc de aşa ceva. Unu şi cu unu face doi. Punct! Acum, că are nevoie de mulţi bani, pentru proiectele pe care măreaţa sa administraţie nu le-a terminat atâta timp cât a avut la dispoziţie bani europeni, s-a gândit să mai tragă o piele de pe ONG-uri. Uită domnia sa că, în multe cazuri acestea muncesc de gratis, că ele aduc bani în Oradea, că dau – după cum pot – câteva slujbe aici, şi, mai mult decât atât, că pun umărul la sporirea bunului renume al oraşului.

Poate, nu ştiu, or fi şi organizaţii care au de unde. Mă gândesc aici la asociaţiile bisericeşti, care poate trăiesc din stipendii celeste. Dar altele abia îşi duc zilele şi îşi numără fiecare bănişor. Să nu uitaţi, vă rog, că sunt asociaţii care lucrează pentru persoanele defavorizate, pentru cele cu dizabilităţi, pentru protecţia naturii, pentru sport, în slujba artelor...

Fiindcă impozitele nu le-a putut mări mai mult decât a făcut-o, că e an electoral, primarul şi-o fi zis: „Lasă-i că nu dau de la ei! Dau din banii primiţi pentru proiectele care câştigă finanţare”. Aşa ar părea, la prima vedere. Doar că trebuie luat în calcul şi faptul că banii mai mulţi, daţi pentru chirie, înseamnă bani mai puţini alocaţi scopurilor pe care aceste asociaţii le servesc. Şi, uite aşa, ajungem uşor la concluzia că, de fapt, e drept, nu dau din banii lor, ci dau de la orădenii şi de la bihorenii pentru care aceste organizaţii lucrează. Ei, dar astea-s chestiile de dincolo de „unu şi cu unu”.

Dacă ăsta e liberalism... Chiar aşa, pe dom’ primar îl încurcă societatea civilă?! Sunt ani buni de când Asociaţia Pro Democraţia cere un spaţiu. „Nu sunt”, vine invariabil răspunsul de la Primărie. Acum vor fi! Din nefericire.

Nu pot decât să-mi scot pălăria în faţa amicului Mircea Stroe. De parcă el ar conduce singurul ONG din oraş, a luat cuvântul în şedinţa Consiliului Local şi le-a spus-o „onorabililor”, de la obraz. Au făcut feţe, feţe. Dar, pe cei mai mulţi – că majoritatea contează !– argumentele nu i-au clintit. Nici măcar formula de compromis, o majorare moderată, propusă de consilierul Ritli Laszlo nu le-a plăcut. Administraţiei nu îi ieşeau socotelile. Deci, aleşii noştrii, demult paralizaţi de căutătura cruntă a starostelui lor, au votat iar ca o turmă. Jalnice figuri. Nici mândria de a gândi cu minte lor nu le-a mai rămas.

„Zarurile au fost aruncate”. Acum la ce să te mai aştepţi? Poate la un ukaz care, după modelul Putin, să desfinţeze toate asociaţiile. Nu vedeţi nici o asemănare? Priviţi mai atent profilul! Profilul politic.

P.S. Dacă iar o să-i treacă prin cap unui mare condeier să-mi impute că nu sunt obiectiv, ploconindu-se în faţa „stăpânului”, să ştie că nu sunt. Între a mă da cu puterea sau a rămâne de partea societăţii civile, eu am să aleg întotdeauna varianta a doua. Alţii... Treaba lor!