Roşu, alb... verde

Când e vorba de Piaţa Unirii din Oradea, alb – roşu sunt culorile care reprezintă cel mai bine imaginea unui faliment. În acest caz este vorba despre eşecul unei idei, al unui proiect. Ştim că orice rateu e orfan. Toţi, mai ales oamenii politici, se vor „părinţi” numai în caz de izbândă. Aşa cum ne-a obişnuit primarul Bolojan, dacă ceva iese nasol, alţii sunt de vină.

Înconjurate de panglicile alb – roşii, spaţiile verzi din Piaţa Unirii frizează urâţenia absolută. Ce s-a întâmplat acolo, o crimă cumva? Da, Ilie Bolojan a distrus centrul Oradiei. Dacă asta nu e crimă...! Ce sunt azi spaţiile verzi din Piaţa Unirii, un şantier? De fapt, care spaţii verzi?! Că iarba-i deja galbenă! Ori, poate că, în campanie, dacă până atunci Piaţa va fi gata, se vor înghesui mulţi să-i taie panglicile. Las’ să fie pentru toată lumea!

Am mai scris-o pe undeva, nu ţin minte ca, în proiectul iniţial, spaţiile verzi din Piaţa Unirii să fi fost demarcate de panglici colorate, ca şi cum ar fi câmpuri minate.

O să spună unii că oraşul e plin de nesimţiti, pedeştri sau şoferi, care „calcă” iarba. Eu vreau să le spun că, dacă proiectul ar fi fost gândit luându-se în considerare nevoile şi obiceiurile celor ce trăiesc în acest oraş, nu s-ar fi ajuns aici. De ce, aşa cum erau ele, vechile spaţii verzi din Piaţa Unirii erau cu adevărat verzi? Şi ar mai fi ceva. Calitatea lucrărilor este execrabilă. Gazonul s-a făcut valuri, valuri, nu pentru că l-au călcat orădenii, ci fiindcă „temelia” lui a fost pusă prost sau nu a fost pusă deloc (?!). Înainte să vorbim de „nesimţirea celor care calcă iarba”, să ne gândim la incompetenţa celor care au gândit şi au pus în operă acest proiect. În occident nu e nimic neobişnuit să vezi oameni stând pe iarbă, în centrul oraşelor lor. Doar că acolo lucrurile se fac cu „temelie”. În „lumea bună” pieţele sunt ale oamenilor, sunt vii chiar dacă-s numai piatră. Asta fiindcă ori sunt rodul unor evoluţii urbane de sute de ani ori au fost bine gândite şi bine făcute.

 Acu’, la halul în care arată deja gazonul, mă aştept să se întâmple ca alături, în Pasajul Vulturul Negru. „Lucrarea” fiind în garanţie, după cum ne asigura dom’ primar, tare mă tem că lucrurile vor rămâne fix aşa!

Da’ hai că mai bifarăm un „lucru bine făcut”! Trăiască realesul!