maine e 10 Mai si m-am gandit ca, la o asa sarbatoare, n-ar fi total deplasat sa imi pot dori si eu ceva, un cadou absolut simbolic.
ideea mi-a venit vazand prin Oradea, agatate la oglida retrovizoare a mai multor masini, fanioane tricolore cu blazonul regal. undeva in Iosia, am vazut si o casa la poarta careia flutura, mare, drapelul regal al Romaniei. daca tot sunt la moda autonomiile de tot felul, cuturale, individuale... de ce n-as putea si eu sa ma bucur de dreptul de a ma proclama cetatean autonom al Regatului Romaniei?
uite, asta mi-as dori de Ziua Monarhiei, un buletin - simbolic - care sa ma faca supus al Majestatii Sale Regele Mihai. pe mine nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa fiu cetatean al republicii, nici pe bunicii mei nu i-au intrebat, atunci, nimeni daca vor sa schimbe "stapanirea"... as putea cere sa traiesc intr-o monarhie care, daca nu e (inca) stat, sa fie, cel putin, o stare de suflet?
buletinul asta ar fi, intelegeti sper, unul simbolic. ma tem ca, in ziua de azi, e tot ce pot sa cer, insa as vrea ca, macar la modul ideal, sa traiesc in Regatul Romaniei. de fapt, mai mult sau mai putin, asta n-ar fi decat o consfintire a starii de fapt in care ma aflu. dau republicii ce-i al republicii, adica imi platesc impozitele, ca orice locuitor al acestei tari, insa, de mai multi ani, de cand cred ca am inteles istoria adevarata a acestei tari, patria mea de suflet e Regatul Romaniei.
ma gandesc ca acest "fals" act de identitate ar putea deveni un semn distinctiv pentru toti aceia care vor o altfel de Romanie, ar putea sa devina un act de onoare si, poate, chiar de onorabilitate, in masura in care purtatorii sai ar sti sa se faca demni de acesta. si, cine stie, in timp, poate noi, locuitorii acestei tari ideale, ne-am putea lua tara adevarata inapoi.
as vrea sa cred ca aceia care ar cere si ar primi acest nobil act de identitate ar fi numai cei care cred ca in tara noastra lucrurile merg prost pentru ca statul republican e un asezamant ridicat pe un fundament de nisip. o entitate politica construita pe o miscare de forta, abdicarea, nu se poate ridica niciodata prea sus, fiindca, precum in legenda mesterului Manole, mereu ii vor fugi temeliile de sub picioare.
nu cred ca dorinta mea e utopica. stiu oameni care si-au cumparat pamant pe luna, constienti fiind ca nu-l vor calca niciodata. eu de ce n-as putea sa am un act, fie el si unul simbolic, care sa imi certifice apartenenta la un ideal politic si statal? in ziua de azi, destui europeni au mai multe cetatenii, eu unul as fi foarte multumit sa fiu cetetean al Romaniei si supus al Monarhiei.
cred in valoarea simbolica a acestei idei, sper ca ea ar avea forta de a contribui la schimbarea in bine a Romaniei. fara "patalama", exista deja in jurul Casei Regale foarte multi romani de cea mai buna calitate. cine stie, poate ca intr-o buna zi cetatenii acestui regat ideal vor constitui masa critica apta sa determine schimbarea Romaniei reale.
se poate? de ce nu?! in ciuda politicienilor de azi, trebuie sa indraznim, sa visam, sa iubim, sa credem. traind la nivelul idealurilor lor, la nivelul minor impus de ei, nu putem spera la mai mult. traiasca Romania, traiasca Monarhia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu