sub administratia Bolojan a crescut, cica, calitatea vietii... nu insa si a mortii!
oradenii, vii sau morti, sunt priviti ca niste resurse. cimitirul a fost largit, de buna seama, fiindca e o "afacere" care iese in profit. poate singura...
gandul odihnei vesnice e una din putinele consolari ce ni se ofera, inaintea pragului fara de intoarcere. de aceea preotii pecetluiesc mormintele "pana la judecata de apoi".
ei bine, la noi nu e asa. am vazut azi, in cimitirul municipal, o groapa comuna, facuta cu buldozerul, in care au fost reinhumati circa 200 de oradeni, scosi acum niste ani din locurile lor de veci care se aflau in vechile cimitire Olosig si Seleus. nu tu un preot, nici macar o cruce... printre "victime" si cativa dintre aceia care au construit Oradea palatelor monumentale, de care spunem ca am fi atat de mandrii. daca, intr-o zi, cineva venit de aiurea ne-ar intreba unde e, de exemplu, inmormantat cel care a ridicat Palatul Vulturul Negru, ce i-am putea arata? o groapa comuna in parcela saracilor?!
sunt ani buni de cand am scris ca acele cimitire nu trebuiau distruse, ci pastrate. dar, cel putin la noi, ideea ca e mai usor sa strici decat sa intretii face cariera. nivelat e mai curat!(?)
respectul fata de cei morti da masura civilizatiei unui popor sau, in acest caz, a omeniei unei administratii locale. un batran intelept, pe care l-am cunoscut candva, obisnuia sa spuna ca "banii trec, omenia ramane". da' de unde omenie la Ilie'n primarie?
Oradea se vrea oras "turistic". dar, inainte sa ne descopere altii valorile, poate ar fi necesar sa redescoperim noi bunul-simt, omenia, compasiunea, istoria... acestor locuri. sa invatam sa pretuim orasul si cultura acestor locuri. fara povestile lor, cladirile, chiar si palate de-ar fi, nu sunt decat niste ziduri. iar povestile inseamna oameni, oameni care sunt sau care, odata, au fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu