Cu legea pe lege călcând

Inevitabilul s-a produs. Dacă tot a picat pe masa Guvernului „legea lui Bolojan”, mai precis Ordonanţa a trecut. N-am încotro, trebuie să recunosc că Ilie Bolojan e tare! Atât de tare încât a reuşit să întoarcă o lege şi un întreg guvern după placul lui.

Mă bucur că, în cele din urmă, referendumul privind „unirea” cu Sînmartinul va avea loc. Nu încape vorbă că şi aceia care spun că autonomia locală este un argument important în această dezbatere au partea lor de adevăr. Până la urmă, oamenii, cei direct vizaţi, trebuie lăsaţi să îşi spună cuvântul.

Însă, eu unul tot nu am fost convins că trebuie să merg să votez. Pentru că:

Nu pot să fiu de acord cu maniera în care au fost create premisele pentru desfăşurarea consultării populate. Am mai spus-o şi starea de fapt mă obligă să repet, mie totul îmi aminteşte de „lovitura de stat” pusă la cale de USL, în 2013.

Primarul a depăşit până şi aşteptările susţinătorilor săi cei mai credincioşi care, zilele trecute,  afirmau că nu va îndrăzni să treacă peste decizia BEC. Iată că a făcut-o! Asta e ca şi cum poliţistul i-ar fi spus lui, primarului - reprezentant al autorităţii de stat - să nu treacă strada printr-un loc nepermis şi el, totuşi, ar fi trecut. Apoi s-ar fi dus la Guvern să modifice legea circulaţiei pe drumurile publice, ca şi pe viitor să poată trece pe unde-l taie capul! Nu pot să accept că acestea trebuie să fie relaţiile dintre autorităţile statului. Ce-ar fi dacă Poliţia, ca parte a puterii executive, ar da cu „flit” Justiţiei, o altă putere în stat, şi ar refuza să mai aresteze infractorii? O socitetate normală nu înseamnă numai prosperitatea pe care ne-o promite Ilie Bolojan, după unificare. Înseamnă mai mult decât atât, chiar înainte de asta!, trebuie să însemne respect pentru lege şi pentru instituţiile care o reprezintă. Îmi amintesc de cuvintele cu Shakespeare: „Acel ce poartă pe pământ / A cerurilor spadă / Să fie totdeauna drept şi sfânt / Icoana să şi-o vadă”.

Nu pot să nu mă mir, la fel, încă o dată, că Guvernul Cioloş s-a făcut părtaş la această dubioasă manevră. Asta, din punctul meu de vedere, nu face decât să dovedească faptul că „tehnocraţii” sunt fie prea slabi, fie la cheremul partidelor, în special al PNL. „Texte” de genul „încurajăm democraţia participativă” sau „facem economii” sunt palide pe lângă chestiunile de drept, competenţă, legiferare şi separaţia puterilor în stat, care abia acum se văd şi mai bine. Pentru că, paradoxal, decizia Guvernului nu rezolvă situaţia decât în planul imediat, cel practic, la organizării referendumului local. Ea ridică, însă, şi noi semne de întrebare.

Cum s-ar spune, mai ales de aici înainte, lui Ilie Bolojan, îi va da mâna să declare, emfatic, că nu îşi va face campanie electorală, pentru că „faptele vorbesc”. Desigur, de acum va ieşi în public să pledeze cauza „unificării”. Sau nu o va facem deloc? De exemplu, dacă fiecare partid şi fiecare candidat la primărie are dreptul să pună câte un singur afiş pe panourile electorale, tot acolo vor apărea probabil şi afişele ce ne îndeamnă să participăm la referendum. Deci, din start, fiind un proiect al administraţiei sale, putem spune că Ilie Bolojan va avea două afişe pe un panou şi că şi-a creat un avantaj, în raport cu ceilalţi candidaţi. Ce parcă ar fi prima dată când un politician leagă votarea de cine ştie ce temă de interes public, promovându-se astfel pe sine? Exemplul cel mai notoriu e referendumul lui Băsescu privind reducerea numărului de parlamentari. Şi atunci, ca şi acum, cauza a fost nobilă, nu poate nimeni să spună că nu e aşa. Dar, mijloacele?!

Decizia Guvernului mai are o hibă. Şi tocmai acest fapt mă face să spun că avem în faţa ochilor noştri un executiv „remorcă”. Eu cred că Ordonanţa schimbă regula jocului în timpul partidei. Sigur, se poate argumenta că nu e aşa, că încă, la Oradea, campania pentru referenum nu a început încă. Da. Însă, pe de altă parte, campania pentru alegerile locale este în toi, iar, până acum, Consiliul Local Oradea a aprobat două hotărâri privind referendumul, deci lucrurile nu sunt nici tocmai neîncepute în acest caz.

Ar mai fi o problemă. La 26 iunie 2013, atunci când a analizat ultima oară modificările aduse Legii Referendumului, Curtea Constituţională a spus că ele sunt în bună regulă. Cu amendamentul că ele devin aplicabile la un an de la adoptarea prevederilor cu pricina. Adică, în cazul nostru, strict teoretic, degeaba a votat azi, 11 mai 2016, Guvernul României modificările la Legea Referendumului, că ele devin aplicabile la anu’. Decizia CCR e un argument în plus pentru ideea de mai sus, aceea conform căreia „regulile jocului nu pot fi schimbate în cursul acestuia”. Pe cale de consecinţă, Ilie Bolojan ar putea avea o nouă problemă. Asta numai dacă cineva ar avea timp şi ambiţie să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la organizarea referendumului de la Oradea şi conţinutul Ordonanţei de Urgenţă care a modificat Legea Referendumului. Dar cine să o facă? PSD, „cel mai mare partid din România”, parcă nici n-ar exista în Bihor şi parcă nici parlamentari nu are!

Şi asta nu e tot. Azi, Guvernul a dat peste cap tot ce era „lege” până mai ieri în materie de referendum. Votul pentru locale se va face în aceeaşi secţie de votare cu consultarea publică. La fel, vor fi aceleaşi: ştampilele, birourile electorale, etc. Ceea ce nu ne lămureşte domnul Cioloş este orarul. Se va vota până la 21.00 cum zice legea alegerilor sau până la 23.00 cum spune legea referendumului? Mai mult, prin această decizie, Guvernul a reuşit de a impune, pe şest, o idee care se vehiculează de mulţi ani în spaţiul public, anume votul obligatoriu. Dacă e aceeaşi secţie, vreau, nu vreau, trebuie să votez (şi) la referendum, nu? Păi cum vine asta, domnule prim-ministru?!

Deci, există, toate premisele ca povestea să nu se termine aici şi acum. 11 mai 2016 poate fi data unui epilog parţial. Avem, iată, câteva argumente care pot pune în discuţie Ordonanţa adoptată azi. Sigur, e foarte posibil ca votarea ei în Parlament, când s-o întâmpla ea, sau contestarea ei să nu-l mai intereseze pe primarul Oradiei. El îşi face jocul pe „materia” dată şi, vorba aia, „viaţa merge înainte”.

Ce a încurcat astăzi onor Executivul azi se vor strădui parlamentari şi jurişti să descurce mâine. Ca-n vorba aia: „Un nebun aruncă o piatră în lac şi o sută de savanţi se gândesc cum să o scoată”.