Curat neconstituţional, coane Ilie!

Zeii au vorbit, referendumul a picat. Cea mai înaltă instanţă a României, Curtea Constituţională, a decis că, la 5 iunie a.c., Oradea nu poate vota pentru unirea cu Sînmartinul. Două par a fi, în acest moment, motivele invocate de CCR. Primul, nici o prevedere privind modificarea legislaţiei cu privire la organizarea consultărilor populare nu poate fi aplicată, dacă nu a fost adoptată cu cel puţin un an înainte de data la care ar urma să aibă loc referendumul. Şi al doilea, alegerile locale nu pot avea loc simultan cu consultarea populaţiei. De aici, eu înţeleg că Legea Referendumului, dată peste cap de Guvernul Cioloş, în urma presiunilor exercitate de primarul Ilie Bolojan, în forma ei actuală, este, în integralitatea ei, neconstituţională. Adică ilegală!

Aşadar, fie că ne place, fie că nu, referendumul nu va mai avea loc. Nu pe 5 iunie 2016!

„Fiat justitia, pereat mundus!”.

Acum să discutăm despre consecinţele acestei decizii.

Faptul că proiectul primarului Bolojan a căzut, atât de „glorios”, fiindcă domnia sa a ţinut cu tot dinadinsul să forţeze limitele legii şi ale celui mai elementar civism, este sau ar trebui să producă urmări mai usturătoare decât o moţiune de cenzură.

Ilie Bolojan nu s-a compromis doar pe el. Din punct de vedere moral, un ins care a abuzat de putere pentru a pune la care o tentativă de încălcare a Legii Fundamentale, nu mai e demn de a se afla în fruntea unei comunităţi. Primarul Oradiei a instigat Guvernul Cioloş să se facă părtaş la această „infracţiune politică”. Astfel a pus şi executivul într-o poziţie mai mult decât delicată.

În termeni politici, căderea unei iniţiative, a unui proiect legislativ sau invalidarea acestuia, ori, cum se întâmplă în cazul nostru, a unui proiect important precum cel al „fuziunii”, ar trebui să aibă consecinţe similare cu cele ale unei moţiuni de cenzură. Cel puţin în plan moral.

Cu toate plusurile şi minusurile activităţii sale, dacă ar mai avea un dram de onoare şi nu s-ar ascunde după fraza pe care am auzit că o invocă des: „Asta-i politica”, în acest moment, Ilie Bolojan ar trebui să îşi retragă candidatura.

Logica e simplă, viaţa, instanţele, până şi partenerii din Sînmartin, au respins proiectul său. De aici înainte, orice tentativă de curtare a electoratului e un soi de viol politic. La ce să ne putem aştepta acum? Pe logica lui: „Dacă voi nu mă vreţi, eu (tot) vă vreau!”, primarul Oradiei o să-i instige pe orădeni să participe la un vot neconstituţional, pe care l-ar putea pune la care fiindcă e "în interesul lor"?!

Încă ceva, toţi aceia pe care i-a târât după el în acest joc, despre care ştia, din capul locului, că e murdar, şi mă refer aici mai ales la consilierii locali, ar trebui să-i cerară socoteală primarului. Oare nu e el cel care i-a pus pe aleşi să votete, iată, o Hotărâre care se dovedeşte a fi dincolo de limita legii? Acest fapt poate rămâne fără consecinţe?

Sigur, nu îmi fac iluzii. Şi de data asta, Ilie Bolojan va merge mai departe, îşi va continua campania electorală, nu va comenta decizia Curţii pentru că, nu-i aşa?, deciziile instanţei nu se comentează. Şi, apoi, „Pupat, toţi, Piaţa Unirii”. Pe scurt, primarul, ciracii săi politici şi lacheii de serviciu se vor comporta ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic grav. Vor face asta pentru că aşa le convine, pentru că astfel se pot minimiza daunele politice. Pentru că ei chiar ne cred proşti. Pentru că îşi spun că nu pricepem nimic din ce se întâmplă şi, mai ales, nu suntem în stare să facem nimic.

Dar noi chiar înţelegem? Oare ne pasă? Orădenii înţeleg cât grele şi pline de conţinut politic sunt consecinţele deciziei de azi a Curţii Constituţionale? Nu îndemn pe nimeni să iasă în stradă şi să-l scoată afară, cu forţa, pe cel care, de azi înainte, din punct de vedere moral, nu mai e decât un impostor „uitat” de propriul destin în fruntea oraşului. Dar, nici nu putem asista senini la un viol, în urma căruia făptuitorul, prins de poliţişti, scapă, până la urmă, nepedepsit.

De data asta, pe 5 iunie, JUDECĂTORII SUNTEM NOI. Stă în puterea fiecăruia, mai ales în puterea noastră de a înţelege, să pătrundem sensurile evenimentelor care au ajuns astăzi la acest deznodământ atât de nefericit. Şi apoi trebuie să acţionăm în consecinţă.

Nu vreau să îndemn pe nimeni să voteze împotriva cuiva sau pentru altcineva. Spun doar că eu nu pot accepta ca om cu mentalitate de brigand, care a nesocotit instituţii ale statului (A.E.R., B.E.C.), organisme internaţionale (Comisia de la Veneţia), legi (Legea Referendumului) şi care, compromitându-se pe el, a compromis Guvernul României să conducă oraşul în care vreau să trăiesc. E ca şi cum ai şti despre cineva că fură şi l-ai pune directorul firmei tale. Pentru că e harnic…

Pentru fiecare din noi, ziua de azi ar trebui să fie un moment de adâncă meditaţie. Eu zic să procedăm ardeleneşte, să şedem şi că cugetăm. Măcar atât putem face pentru Oradea. Măcar o dată la patru ani.