L-a popit Sînmartin(ul)!

 „Deci aşa şi prin urmare...”, Consiliul Local al comunei Sînmartin a decis că referendumul pentru unirea cu Oradea e „expirat”. Hotărârea, cel puţin dubioasă, măcar prin resorturile ei necunoscute încă, l-a pus pe Ilie Bolojan, candidatul PNL pentru funcţia de primar al Oradiei, într-o poziţie de un ridicol absolut. Numai un politician îşi poate reveni dintr-o asemenea ruşine. S-ar uni el, dar, iată, nu mai are cu cine. „S-a furat mireasa!”. În cazul acesta, putem spune chiar că s-a furat pe ea însăşi...

Decizia aleşilor din comuna vecină este cu atât mai ciudată cu cât a fost iniţiată tocmai de grupul consilierilor liberali. Nu aş exclude ipoteza unei tentative de şantaj. Cineva, poate primarul Lucian Popuş, urmăreşte o ţintă, iar Ilie Bolojan – altfel un negociator nu foarte subtil – trebuie determinat să dea curs acestei ipotetice solicitări. Un lucru e clar, miroase a trădare. Dar, vorba aia: „Să ştim şi noi”. Nu este exclus ca, peste o zi sau două, într-o şedinţă extraordinară, aleşii să se răzgândească. Depinde pe ce parte se trezesc în dimineţile următoare. Primarul comunei Sînmartin a mai lăsat să se înţeleagă şi în alte rânduri că lucrurile nu merg tocmai cum şi-ar fi dorit şi că ceva s-ar putea schimba. Se pare că, fiind ori prea ocupat ori prea sigur de sine, Ilie Bolojan n-a ţinut cont de semnalele „din teritoriu”. În ultima vreme s-au vehiculat chiar şi unele scenarii de-a dreptul îndrăzneţe, privind modul în care ar urma să se facă „unirea”, dacă cel de al treilea referendum va trece. Cică, deşi ales, primarul ar fi urmat să demisioneze, iar forţe oculte aveau misiunea de a zădărnici întrunirea Consiliului Local trei luni la rând. Fără primar şi cu forul deliberativ dizolvat, Sînmartinul ar fi devenit o pradă sigură pentru Oradea, administraţia liberală urmând să treacă la o veritabilă anexare a comunei vecine. Pare prea de tot? Nu uitaţi că, în materie de referendum, primarul Oradiei a sfidat o decizie a Biroului Electoral Central, propunând Consiliului Local să voteze organizarea consultării populare, la 5 iunie a.c., deşi BEC i-a dat în scris că nu are voie să facă asta.

Nu e exclus ca aleşii din Sînmartin să fi simţit pulsul alegătorilor şi, acum în prag de votare, să nu îşi asume dispariţia comunei de pe harta administrativă a Bihorului. Dar nici aici lucrurile nu sunt definitive. Cine ştie ce poate vota noul consiliu? Totuşi, Sînmartinul pare să s-a trezit din vrajă, şi-a consumat entuziasmul de mai an şi acum, cu mintea cea de pe urmă, bagă de seamă şi la dezavantajele „unirii”. Nu e lucru puţin să vrei să intri cu buldozerul în curtea a zece familii. Oamenii văd şi, chiar dacă merge mai încet, pricep.

Una peste alta, lovitura vine de unde Ilie Bolojan se aştepta cel mai puţin. În acest moment primarul, care se prezenta drept omul providenţial al „Oradiei Mari”, a rămas fără cel mai important vector al său de campanie. Mai mult, cum să-l votezi, dacă şi ai lui l-au trădat?! În plus, decizia Consiliului din Sînmartin poate aduce o doză de adrenalină în această campanie, atât de plicticoasă de parcă nici n-ar fi. Acum se va vedea cine trage cu adevărat pentru postul de primar al Oradiei. E o breşă uriaşă în citadela liberală. Cine se va avânta spre ea are şanse să-i facă... „figura”.

Se poate spune că, deoarece, prin neprezentare la consultările anterioare, am contribuit din plin la acest deznodământ nefericit, noi, orădenii, suntem primii care am pus cruce Oradiei Mari, capitalei turismului balnear din România, dezvoltării, etc.

Azi Ilie Bolojan e groggy. Citiţi-i declaraţiile şi veţi vedea. Reacţia lui e una de negare a realităţii. Ar trece şi peste asta ca să îşi vadă visul împlinit. Primarul Oradiei spune că un consiliu nu poate „casa” rezultatul unui referendum, că aleşii nu pot trece peste voinţa celor pe care îi reprezintă. Chiar are dreptate. Doar că decizia Consiliului Local Sînmartin nu e cu nimic mai ortodoxă decât cea a Consiliului Local Oradea amintită mai sus.

Ziua de 23 mai 2016 e un moment de cumpănă pentru Ilie Bolojan. Poate un semn... Sunt convins că nu se va lăsa. Dar, nori negri mai sunt la orizont. Joi, Curtea Constituţională va decide dacă Ordonanţa de Urgenţă, votată de dragul lui, trece examenul Legii Supreme ori ba.

În fond, dacă se alege iar, mai are patru ani să facă „unirea”. Poate cu Oşorheiul, Sîntandreiul, Nojoridul sau cu cine o vrea el. Cu Birtinul!