accident

Oradea, prea de dimineata, frig, sictir si-un pic de ceata.

pe strada Iosif Vulcan, pe unde e trotuarul mai ingust, eu fata in fata cu un domn. e usor trecut de prima tinerete, dar cat se poate de elegant. imbracat ca un lord englez, cu barbuta, ochelari auriti, o geanta lux, pantofi impecabili... ce mai, cum nu vezi prea des in viata si chiar foarte rar asa ceva prin oras. tocmai imi calculam in minte variantele de eschiva. nu se cuvine sa stai in calea unui astfel de exemplar rasat!

intre noi rasare, ca picata din cer, de fapt coborase dintr-o buburuza rosie, cu volanul pe dreapta, una din cele mai reusite urmase ale Evei. avea cu totul alt stil, mult mai lejer. asta nu inseamna ca nu s-a facut imediat remarcata. de altfel, ar fi fost imposibil, chiar si imbracata in sac daca era. mai tanara decat lordul, asa pe la treizeci si, cand femeia e mai femeie, ea trebuie sa fi simtit ca pe o arsura privirea lui indreptata, fix, spre posteriorul ei perfect, pus in evidenta de jeansii mulati.

drama! dama se apleaca sa incuie poriera. domnul se poticneste. ea se intoarce si-i arunca doar o privire. echilibrul psihic si fizic al lordului e, iremediabil, pierdut. dintr-un pas gazela intra in cafenea. dintr-al doile pas, lordul se izbeste de un stalpisor de pe trotuar. catastrofa-i gata. sir-ul, cat e el de lung si elegant, s-a intins tot pe carosabil. ochelarii ici, mapa colea... omul la mijloc, cu demnitatea praf.

mic ambuteiaj. victima se aduna rapid si, rotindu-se pe calcaie de parca nu el ar fi acela care tocmai s-a ridicat de pe asfalt, face cale intoarsa. undeva, putin peste genunchi, stofa calcata impecabil, cu o dunga atat de ferma incat ciocnirea cu o musca i-ar fi putut fi fatala insectei, e sfasiata.

nu cred c-a mai iesit din casa azi, poate nici maine... vai bietul blazon!
de unde ca nu-i rau sa te fure peisaju', dar nici nu strica sa-ti calculezi bine pasii inainte si dupa.