marți, 8 aprilie 2014

am fost jefuit!

duminica, pe la pranz, in tramvaiul 3, mi-au saltat portmoneul. cu bani, cu abonamentul de sala, cu card, cu actul de identitate, cu... alte multe nimicuri personale.

eu, fiul meu si un amic, intalnit in tramvai, stateam de povesti. in fata geamului, facuseram un mic careu. eu, ce fatalitate! eram cu spatele catre culoarul principal. micuta mea geanta de umar, in care am inghesuit telefonul mobil, ochelarii 3D, cheile, portmoneul... a alunecat spre spate cand mi-am luat pustiul dupa umeri, de teama sa nu cada la o curba. da, stiu ca am fost tinta perfecta. la statia Piata Mare s-a facut inghesuiala. eram expus, ma luasem cu vorba, mai trageam cu ochii pe fereastra... m-au "facut" de nici n-am stiut.

am realizat ce se intamplase abia la Olosig, cand am coborat din vagon. geanta deschisa, portmoneul nicaieri! culmea, telefonul - mult mai scump decat toti banii pe care ii aveam - nu li s-a parut destul de interesant. e lesne de imaginat ca m-am panicat. cardul! aoleu, banii!!! am sunat la banca, imediat. cardul a fost blocat!

sumara evaluare a pagubelor: vreo 70 de lei cash, cardul, cartea de identitate, abonamentul... cam tot pe atata. paguba asta nu imi lipsea. acu', inainte de salar, m-au lasat parlit. ca sa nu mai pun la socoteala trauma emotionala. numai gandul ca cineva, un strain, un hot, iti umbla prin geanta, dupa bunul sau plac, in public, la inghesuiala, e generator de teribile emotii, negative. credeti-ma, e ca si cum ai afla ca, in lipsa ta, cineva, un strain, ti-a calcat casa.

nici n-am apucat sa ajung acasa ca m-a si sunat un vecin, sa imi spuna ca portmoneul meu e la el. am fost uluit. nu se putea sa-l fi uitat acasa, sa-l fi pierdut in fata blocului... doar il folosisem pe unde am umblat! dar cum s-a facut ca obiectul a ajuns la bloc inaintea mea? doar doua ipoteze sunt posibile: hotii au fost baieti de treaba si au "returnat" portmoneul la adresa din buletin sau l-a gasit un om de treba si mi-a facut un pustiu de bine. le-am multumit, la toti, in gand.

cum s-a intamplat cu adevarat n-o sa stiu niciodata. fapt este ca, din intreg inventarul, nu lipseau decat banii. nici macar maruntisul nu l-au luat. oameni de treaba. au ungurii o vorba: "cinstea talharului"... precum ati inteles eu inclin sa cred ca tocmai hotul mi-a "livrat" potmoneul la domiciliu.

ce situatii stiu astia sa creeze! nici nu stii daca sa-l urasti pentru ca te-a furat sau sa-i fii recunoascator ca, in imensa lui amabilitate, hotul te-a scutit de toata umblatura birocratica ce urmeaza unui asemenea nefericit eveniment. eu unul ii sunt recunoascator. vorba aia: "banii tre' sa circule"! poate aveam si eu oarece "datorii divine" de platit. ma mai gandesc si acum ca m-a lovit pacatul fiindca negociasem cu pustiul sa nu-i cumpar un pistol, "acum cu 50% reducere". daca faceam asa, hotul de buzunare mai ca nici n-ar fi avut ce sa imi fure si, in plus, l-as fi facut fericit pe ala micu'. totul se plateste!

degeaba am mers a doua zi la banca sa raportez ca mi-am recuperat cardul furat. odata blocat, acesta nu mai poate fi salvat. atata bai sa fie! bine ca banii sunt in siguranta.

deci, am buletin, o sa am card... totul este bine, cand se termina cu bine. hotule, sa-ti fie de folos! dar sa stii ca tot nu-i frumos ce ai facut. daca poti, lasa-te! daca nu, lasa-ma! eu ti-am platit birul, mi-am dat obolul. pana data viitoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu