am vazut un caine, mergea la moarte dand vesel din coada. el, saracul, nu stia ca nu va mai iesi din cabinetul medicului veterinar decat intr-un sac. sarmanul de el avea incredere in omul care, nu demult, cand l-au luat de pe strada, i-a oblojit rana lasata la gat de latul hingherilor. in inocenta sa, cainele nu stie, nu va intelege niciodata, cum omul, "prietenul sau cel mai bun", isi poate duce perfidia pana la crima. la poarta adapostului din Oradea, priveam trist, prin gard, si numaram in gand ultimele clipe de viata ale unui biet suflet de caine. veselia lui nu se potriva nicicum cu tristetea mea. atunci mi-am spus, mai mult infricosat decat bucuros de aceasta revelatie, ca bietul animal se duce bucuros sa moara, decat sa traiasca din mila sau la mana lui Bolojan.
aparent, intr-o alta ordine de idei, imi amintesc cum, acum sase ani, Ilie Bolojan si-a facut intrarea in prima sa campanie pentru functia de primar al Oradiei punand in fata presei o mistificare grosolana. citand o revista de afaceri, primarul de azi, candidatul de atunci incerca sa demonstreza ca Oradea ar fi "ultimul oras din tara". nu era nici pe departe asa. chiar conform datelor citate de respectiva revista orasul nostru se situa pe pozitia a zecea din cele 40 de resedinte de judet ale tarii.
dar sa revin la ceea ce primarul Ilie Bolojan numeste un "subiect total neimportant", caruia i se da "o prea mare amploare", chestiunea eutanasierii cainilor fara stapan. primarul Oradiei minte si azi, asa cum a inceput sa o faca in urma cu sase ani.
intr-un articol publicat de Jurnal bihorean, in editia sa din 29 aprilie 2014, seful administratiei afirma ca legea, Curtea de Conturi, statutul de "primar al oamenilor, nu al cainilor", il obliga sa ucida cainii. nici pe departe asa! cel mai bun contraargument este realitatea ca in Romania exista orase ale caror administratii au decis sa nu eutanasieze cainii fara stapan. Timisoara, Brasov... sunt comunitati mai civilizate, mai umane, in relatia cu animalele.
din punctul de vedere al primarului Bolojan cainii nici nu sunt fiinte vii, ei nu traiesc, ei "stationeaza" si, daca "termenul de stationare este depasit", solutia domniei sale este, cat se poate de limpede, eutanasierea. daca asa stau lucrurile, de ce primarul si directorul ADP au declarat, la inceputul anului, ca nu vor recurge la solutia criminala dacat in cazul in care va fi depasita capacitatea de cazare a adapostului? simplu, ca si in cazul de mai sus, cel cu revista, cei doi sperau ca nimeni nu va fi curios sa-si baga nasul in "bucataria" lagarului de exterminare patronat de Primaria Oradiei. a avut ghinionul ca niste iubitori de caini sa o faca si acum nu are alta solutie decat sa recurga, iar, la minciuna. va mai amintiti cazul mega-amenzii de la CET?
pana si faptul de a compara situatia cainilor din adapost cu cea a copiilor abandonati in maternitate indica un mod de gandire profund stricat. multumesc lui Dumnezeu, in ceea ce-i priveste pe acesti copii nu se pune problema exterminarii lor. desi, daca asta ar depinde de cineva care cantareste lucrurile dupa criteriile strict economice utilizate de Ilie Bolojan, nu as exclude o asemenea monstruoasa ipoteza. pentru primarul Oradiei unu si cu unu fac doi. in rest, argumente ca si omenia ies din discutie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu