m-a pus dracu' sa teoretizez, azi, cu un amic pe teme de politca si morala.
omul e, cum s-ar spune, un ajuns simpatic. nu are o slujba, dar are un Mercedes de vreo 50.000 de euro, cateva apartamente, date in chirie, si, marturisite, simpatii pesediste. ce mai, tipul capitalistului pe stil nou, om din popor.
discutia a pornit de la un primar care schimba, zor nevoie mare, toate bordurile din orasul sau. umbla vorba ca ar avea niste interese, bine pitite desigur, in firma asta ce tine sa contribuie semnificativ la dezvoltarea urbei.
amicu' nu vede, nici sa-l tai cu lama, vreo problema in chestia asta. "l-au prins ca a facut ceva ilegal?", mai mult chiar, dupa mintea lui, nu e nici ilegal, cu atat mai putin imoral, sa-ti aranjezi ploile, odata ce (te-)ai ajuns intr-o functie publica. doar d'aia exista functia, nu?!
filo-pesedistul meu a dezvoltat, ad-hoc, chiar si o tentanta teorie, liberala, despre cum trebuie sa profiti de pe urma imprejurarilor ce iti sunt favorabile. cei care nu fac asta fiind prosti de-a binelea!
mai mult decat atat, amicul a reusit sa ma faca sa ma intreb, la modul cel mai serios, daca - predicand egalitatea tuturor in fata legii, nu sunt eu cumva un mic blosevic. "ce-ai vrea, sa fim toti la fel?!", m-a intrebat. pozitia publica e un fel de "talent", un dat, care tocmai d'aia e dat ca sa te scoata din multime.
am incercat sa-i explic care a diferenta dintre ilegal si imoral. degeaba... e clar, pozitiile noastre, mai pretentios spus, viziunile noastre asupra lumii, sunt ireconciliabile. traim in lumi diferite, suntem cetatenii unor tari diferite. eu ma astept ca alesul sa nu faca afaceri cu si prin intermediul pozitiei pe care o detine, el isi doreste doar sa fie si el primit la masa maririi.
altceva. azi, m-am cerut de la locul de munca pentru ca asteptam un instalator. a zis omul ca vine la unu' si n-a mai venit. sase ore am asteptat pana sa-mi pierd cu totul speranta. un telefon n-a dat! fiti linistiti, am aflat - pe surse - ca nu l-a calcat masina.
asa ca, un timp, nu m-am mai gandit la amicul pesedis ci la instalatorul cel prea mult asteptat. ce fel de om trebuie sa fii, cat de precara trebuie sa-ti fie educatia, sa stii ca esti asteptat, si sa nu dai macar un telefon?!
exemple dintr-astea as putea sa mai dau cu sutele. din fericire, nu le-am trait, pe toate, pe propria-mi piele. politicieni care fura, pentru ca pot. oameni care uita ce inseamna recunostinta, binele facut odata pentru ei, ba chiar si atat de banalul (oare?) "multumesc". asa-zisi meseriasi care isi bat joc de tine, fiindca tu nu stii sa bati un cui. medici care cer, cu tupeu, fiindca vad ca esti disperat... vorba unui prieten "oare ce mai tine tara asta in picioare, cand e atata putreziciune in ea?".
sper sa gresesc, dar am impresia ca Romania e o tara primitiva. aici discutiile despre etica nu au niciun sens. pe canibali nu-i poti invata ce e compasiunea. majoritatea, de la "elite" pana la instalatori, traieste inca in logica lui scapa cine poate.
restul sunt niste schilozi, niste indivizi crescuti stramb, in lumea lor cea dreapta, unde o anume scrupulosenie e o grava invaliditate.
si, totusi, in ce tara traim?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu